Cum-necum, târâş-grăpiş, ne-a dus Piţurcă la baraj? Ne-a dus, pupe-l mama pe el! Că doar nu era să câştigăm grupa şi să-i trimitem pe olandezi la baraj… Acuma, drept e că la baraj am ajuns mai degrabă datorită olandezilor decât lui Piţi sau jucătorilor noştri, că dacă nu juca Olanda serios în ultimele două partide (cu Ungaria şi cu Turcia), noi nu mai aveam şansa barajului. Bedankt, Holland, dacă ajungem la Rio să jucăm împotriva voastră, aveţi asigurate trei puncte. Nu că vă lăsăm noi, da’ sunteţi prea buni ca să vă putem împiedica.
Revenind la baraj, am căzut cu Grecia. Cică e cea mai uşoară variantă, zic analiştii de sport. Aşa o fi, dar nu numai pentru noi, ci şi pentru greci, aş zice eu…
Că doar mai bine joacă şi ei contra României lui Piţurcă decât împotriva Suediei lui Zlatan Ibrahimovici sau a Franţei lui Ribery… Poate că doar Islanda era un adversar mai accesibil pentru greci, deşi cu ambiţia nordicilor nu se ştie niciodată. Una peste alta, pe 15 şi 19 noiembrie (primul meci la Atena, returul la Bucureşti, teoretic bine pentru noi), cele două echipe vor încerca să-şi câştige biletele pentru Mondialul brazilian.
Ce ziceţi de un “commando” tricolor, cu care să mergem să vedem meciurile undeva, într-un bar de-al grecilor? Are cineva tupeu să mă urmeze? Să le arătăm noi palicarilor cât de buni suntem la baraje… că doar “Porţile de Fier” nu a fost o întâmplare! Iar de Slovenia, ce să mai zic? Puşchea pe limbă!
