World Line Cargo – Coletărie Canada-România

Într-o societate atât de eterogenă cum este cea a Montréalului în care trăim, identitatea unei comunităţi etnice este dată nu doar de cele mai marcante persona­lităţi care o compun, dar şi de multitudinea de întreprinderi şi de întreprinzători curajoşi care evoluează în cadrul acelei comunităţi.

Ce poate fi mai curajos decât plecarea pe cont propriu într-o afacere, când te afli la mii de kilometri distanţă de ţara în care ai crescut? La ineren­tele dificul­tăţi generate de limbă, de cutu­mele sociale şi culturale, vin să se adauge cele ale mediului de afaceri, neprietenos prin definiţie.

Cine sunt românii care au ales să-şi trăiască imigraţia la cote duble de risc şi de stres şi a căror poveste ar putea să fie un exemplu încurajator pentru ceilalţi? În acest număr vă prezentăm compania World Line Cargo, care-i ajută pe mulţi români să ţină legătura cu ţara. (P. R.)

Probabil că fiecare dintre românii din Canada a trimis, cel puţin o dată, un colet părinţilor, fraţilor sau prietenilor din România. Şi, cu siguranţă, cei mai mulţi dintre dumneavoastră ştiu că acest gen de trimiteri este suficient de frec­vent la scara comunităţii române (cel puţin la nivelul oraşelor mari), încât a dat naştere unor afaceri cu exact acest obiect de activitate.

Una dintre aceste afaceri vă este prezentată astăzi în pagina business-urilor româneşti de succes din Montréal. Şi ne referim la compania World Line Cargo (WLC), înfiinţată şi condusă de Gyula Karandi, orădean la origine şi montreleaz prin emigrare. Iar printre motivele pentru care am ales să prezen­tăm firma şi activitatea lui se află  şi acela că el este cel care a pus bazele legale ale acestui gen de afacere.

“Se făceau trimiteri de colete în România şi înainte de a demara eu activitatea, dar erau pe un sistem semi-legal, ca să spun aşa. Astfel, pachetele se adunau pe la bisericile româneşti, iar la trecerea prin vamă ele erau conside­ra­te donaţii către România, ceea ce nu era foarte în regulă. În principiu, expeditorul voia doar ca pachetul lui să ajungă în Româ­nia, deci nu-l interesau prea mult forma­lităţile, dar, în timp, firmele puteau să se lovească de obstacole lega­le în expedie­rea coletelor ca donaţii. Eu am reuşit să introduc o formă absolut le­gală de a efectua transportul de colete pe ruta Canada – România şi, în scurtă vreme, firmele care lucrau în domeniu s-au raliat acestei metode sau au renun­ţat la activitate”, povesteşte Gyula Karandi.

De la palet, la container

Absolvent de studii tehnice (inginer me­canic), Gyula Karandi a avut firme co­-merciale şi în România, în principal de co­merţ exterior (aparatură medicală, maşini agricole etc.). Emigrat în Canada în 2004, orădeanul, obişnuit să fie propriul său şef, îşi deschide şi aici firme de comerţ, ba chiar continuă un timp activitatea de co­merţ din România. Căutând permanent afa­ceri care să-l (men)ţină în legătură cu România, “descoperă” ideea transportului de colete peste Atlantic şi demarează o firmă de profil. Factura eliberată primului client (şi foto­gra­fia “de epocă” păstrată ca amintire, vezi foto şi facsimil) poartă data de 1 august 2005.

“Acel transport nu era un container întreg, erau doar câţiva paleţi de marfă, pentru că eram la început şi încă nu eram atât de cunoscut”, povesteşte Gyula. Încet – în­cet, a făcut acumulări cantitative, ajungând acum să facă două trimiteri pe lună, de cel puţin un container fiecare (un container are între 600 şi 800 de colete).

[pullquote]WORLD LINE CARGO
Anul înfiinţării: 2005
Angajaţi/colaboratori: 7
Cifră de afaceri 2012: 490.000$
[email protected]
www.worldlinecargo.com
1 888 472 8478[/pullquote]Ce oferă Gyula Karandi potenţialului client pentru a-l atrage şi, eventual, păs­tra? O sumedenie de facilităţi, începând de la calculul online al tarifului în funcţie de greutatea pachetului trimis, conţinutul şi valoarea lui, calea aleasă (aero sau mari­tim), ba chiar şi locul de preluare al pache­tului, pentru că se poate opta şi pentru pre­­darea coletului la domiciliul clientului.

Apoi facilităţi de genul cutiilor gratuite sau asigurării incluse în preţ (în limi­ta va­lorii de 100$) sau bonusuri şi redu­- ceri pentru clienţii fideli (calculate pe un card personalizat, în funcţie de greutatea trimisă în expedieri multiple). Şi să nu uităm de stimulentele gen tombolă, unde clienţii pot câştiga expedieri gratuite de pachete în Ro­mânia – inclusiv pentru 5, 10 sau 20 de ani! -, produse electronice, sume de bani în numerar sau chiar bilete de avion dus-în­tors pentru România…

Un alt stimulent este cel oferit în colaborare cu agenţia de voiaj Teo Travel: clienţii care cumpără bilete de avion prin Teo Travel pot să-şi expedieze bagajul în România prin WLC cu antici­paţie şi cu o reducere bănească. De altfel, toate detaliile le puteţi găsi şi pe site-ul companiei, www.worldlinecargo.com

Şi pentru că am amintit de Teo Tra­vel, să spunem că cele două companii colaborează şi într-o importantă activitate co­munitară – aduna­rea de ajutoare materiale şi bani pentru o casă de copii din România, ad­ministrată de un preot ortodox. Toate coletele (peste 30, în doi ani şi jumătate de derulare a proiectului) pentru centrul din Valea Plopului au fost expediate gratuit de WLC, iar banii adunaţi în numerar şi expediaţi pe adre­sa centrului au depăşit deja 11.000 de dolari. Prezent nu de mult în Canada, preotul care conduce centrul de copii a mulţumit din suflet inimoşilor români canadieni pentru sprijinul acordat.

În plină expansiune

Cu ce se mai ocupă Gyula Karandi? Nu că i-ar rămâne prea mult timp, că nu-i rămâne, dar la un moment dat a găsit de cuviinţă să-şi extindă activitatea. Geogra­fic, are puncte de pre­luare a coletelor în Montréal, Qué­bec, Toronto, Mississauga, Ha­milton, Kitchener, iar în ce priveşte distribuţia coletelor a deschis deja Republica Mol­dova şi Ungaria. Şi face, la cerere, şi transport invers, din România către Cana­da. A trecut, de la o expediere maritimă pe lună, la două şi oferă, pentru expeditorii grăbiţi, varianta transportului aerian.

Vreţi să trimiteţi flori în România, ca să faceţi o surpriză mamei, surorii sau unei cunoş­tinţe? Apelaţi la WLC, că face şi asta… Îi daţi adresa (deocamdată sunt deser­vite doar oraşele mari), comandaţi buchetul dorit şi, gata, aşteptaţi telefonul de mulţumire.

Şi, pentru că lucrea­ză cu bunuri ale clienţilor pe care le expediază dintr-un loc în altul, s-a gândit să facă asta şi cu banii şi scrisorile. Astfel, a demarat o colaborare cu uriaşii din acest domeniu (Fedex, UPS, DHL, TNT sau RIA – cel din urmă, specializat pe expediere de bani), oferind servicii de profil, de multe ori sub preţul acestora (similar, pe undeva, curtie­rilor ipotecari, care oferă dobânzi mai avantajoase chiar decât băncile).

World Line Cargo oferă şi servicii de coletărie pentru repatriaţi, adică cetăţenii care se întorc definitiv în România, fie la vârsta pensiei, fie mai devreme. “Dacă faci socoteala ce ar trebui să cumperi odată repatriat şi la ce preţuri sunt în România, uneori e mai avantajos să duci de aici mobilă, aparatură electrocasnică etc., chiar cu taxele aferente cu tot”, spune Gyula Karandi, care are şi o poveste amu­­zant­ă despre o “repatriere”.

O poveste mai deosebită este cea a unui român care a dorit să se repatrieze, trimiţând acasă, prin intermediul firmei WLC, circa 20 de cutii cu bunuri personale. Povestea are loc undeva prin 2008, în perioadă de avânt economic, înainte de intrarea în criză. Românul a plecat cu avionul, coletele urmând să-i fie trimise cu vaporul, ulterior. La câteva zile după ce a ajuns în România, “repatriatul” s-a răzgândit (ştiu cum e, am păţit-o şi eu) şi a decis că tot Canada îi va rămâne domiciliul. Coletele erau însă pe drum, aşa că a luat legătura cu Gyula şi i-a solicitat ca, odată ajunse la Oradea, să nu mai fie expediate la adresa din România, ci să ia calea înapoi spre Canada, şi asta cât mai repede. Astfel, bagajele au “călătorit” tur-retur peste Atlantic – cu vaporul într-un sens, cu avionul în celălalt. Le-o fi crescut, fără îndoială, valoarea, că doar n-au navigat/zburat pe gratis.

Un alt caz amuzant (acum, la ora povestirii) este cel al unui român care, căutând în pachetul primit, nu găsea o… orgă muzicală, deşi ştia sigur că îi fusese trimisă. Or, cum era un obiect suficient de mare, era greu de ignorat, în mod normal. Doar că românul nostru nu era în stare “normală”, ci – aşa cum a recunoscut a doua zi, telefonic – era uşor băut, astfel că nu a văzut instrumentul muzical. A doua zi, cu capul (şi privirea) limpede, a găsit orga şi a avut bunul simţ de a-l suna pe Gyula Karandi, pentru a-i da vestea bună.

Ca proiect de viitor, Gyula Karandi urmăreşte dezvoltarea şi implementarea unui soft care să permită urmărirea online a traseului efectuat de colet, asemănător sistemului folosit de “fraţii mai mari” DHL, Fedex etc.

În plus, el doreşte să extindă încet-încet reţeaua ţărilor spre care trimite colete. Actualmente a început să îşi constru­- iască reţeaua în Europa, dar nu se sfieşte să atace şi Africa, America de Sud şi ţările arabe.

Noi îi dorim succes! Poate mergem cândva într-o vizită de documentare la firma lui, undeva în jurul lumii.

Gyula Karandi are şi alte talente şi abilităţi. Astfel, el este un bun manager de grup, activând şi ca vicepreşedinte al AGAR – Asociaţia Oamenilor de Afaceri din Québec. Mai mult, este şi un excelent bucătar şi o dovedeşte în fiecare an, cu ocazia serbărilor în aer liber organizate în ultimii ani, de ziua copilului, de către World Line Cargo şi Teo Travel. Gyula a pregătit de fiecare dată un gulaş la ceaun “ca la mama lui”, pe care l-a oferit gratuit participanţilor la picnic (a primit, totuşi, donaţii – nu puţine – care au luat calea centrului de copii de la Valea Plopului). Iar dacă suntem la capito­lul activităţi comunitare, să menţionăm că patronul WLC a finanţat, timp de doi ani, o echipă de fotbal din Montréal şi a sponsorizat numeroase spectacole şi manifestări culturale care au avut loc în cadrul comunităţii.