7 aprilie: Québecul, în faţa unei alegeri dificile

Premierul Pauline Marois a decis, în ciuda promisiunilor dinainte de câştigarea algerilor şi în ciuda unei legi votate în mandatul său, să convoace alegeri anticipate. Legea provedea obligativitatea organizării de alegeri la data fixă, cu excepţia de­miterii guvernului în urma unei mo­ţiuni de cenzură. Să precizăm că ni­meni nu a depus moţiune de cenzu­ră împotriva guvernului Marois.

Alegătorii sunt aşteptaţi la vot luni, 7 aprilie. Votul prin anticipaţie are loc duminică, 30 şi luni, 31 martie.

Un sondaj Radio-Canada arată că 62% dintre locuitorii provinciei cred că lucrurile, în Québec, nu merg în direcţia cea bună. Doar 38% sunt de părere că totul e bine. Întâmplător sau nu (noi zicem că nu), procentele seamă­nă cu cele de la întrebarea pentru votul la un eventual referendum. 61% ar vota Nu şi 39% ar vota Da. Mai mult, ele sunt similare cu cifrele privind insa­tis­facţia faţă de premier. 58% nu sunt satisfăcuţi, versus 37% de fericiţi.

[pullquote]Pe scurt
Iată cum arată scena politică actuală şi ce e bine să ştiţi în privinţa votului din aprilie:
– PQ – 54 de locuri, PLQ – 50 de locuri, CAQ – 19 locuri, QS – 2 locuri
– Sunt 5.984.613 alegători înscrişi pe listele electorale. Aceştia votează în 125 de circumscripţii. Pentru a obţine  majoritatea, un partid are nevoie să câştige 63 de locuri.
– 19 partide activează pe scena politică provincială. Printre ele: Parti  marxiste-léniniste, Parti nul, Parti des sans parti sau Bloc pot.
– Verificaţi dacă sunteţi înscrişi pe listele electorale, la adresa: www.monvote.qc.ca Tot aici puteţi afla circumscripţia de care aparţineţi şi coordonatele secţiilor de votare.
– Eu cu cine votez? Dacă nu sunteţi încă decişi, puteţi răspunde sincer la întrebările Busolei electorale puse la punct de Radio-Canada. Veţi vedea de convingerile cărui partid sunteţi mai aproape. Adresa web pentru busolă: www.bit.ly/1gUjrAZ
– În 2012, rata de participare la vot a fost de 74,6%, una dintre cele mai bune din ultima perioadă. În 2008, participarea la vot fusese de 57,43%, cea mai scăzută din ultimii 70 de ani.
– În Québec se vor oganiza 20.000 de birouri de vot. Costul total al alegerilor este de 86 de mili­oane de dolari. Printre cheltuieli: 76.000 de creioane, 27.000 de ascuţitori şi 27.000 de rigle. Acestea din urmă vor ajuta personalul din secţiile de votare să găsească mai uşor numele alegătorilor pe listele electorale.
– Partidele primesc 1$ pentru fiecare vot obţinut. În rest, donaţiile sunt limitate la 100$ de persoană.
– Ştiaţi că femeile din Québec au fost ultimele care au câştigat dreptul de vot înCanada? Ele l-au obţi­nut în 1940, după ce femeile din restul ţării au reuşit acest lucru între 1916 şi 1922.
– În cel mai recent sondaj de opinie publicat îna­inte de tipărirea ziarului (CROP-Radio-Canada), PQ şi PLQ erau la egalitate – 36% din voturi. CAQ se clasa pe locul al treilea, cu 17%, iar Québec Soli­daire era pe locul al patrulea, cu 8%. Acelaşi sondaj preciza că doar 48% dintre alegători deciseseră ferm cu cine să voteze. Ceilalţi nu erau încă hotărâţi.
– La întrebarea cine ar fi cel mai bun premier, răspunsurile au fost: Pauline Marois – 27%. Philippe Couillard – 26%, François Legault – 17%, Françoise David – 7%.[/pullquote]

Ce vor alegătorii

Principalele preocupări ale ale­gătorilor sunt: sănătatea (35%), creş­terea economică şi crearea de locuri de muncă (24%), finanţele şi datoria publică (12%). Da, aţi citit bine, carta valorilor quebecheze nu e pe lista alegătorilor, doar pe lista PQ.

Dar e puţin probabil ca în campanie să auziţi discursuri pe aceste teme, după cum e puţin probabil ca ele să se poarte cu argumente.

Mai sigur, vom avea par­te de o dispută emoţională, în care Marois le va explica oamenilor care nu au văzut imigranţi decât la televizor că este bine să se protejeze de aceştia, iar Philippe Couillard, liderul libera­lilor, va spune tuturor că venirea PQ la putere înseamnă organizarea unui nou referendum de separare a pro­vinciei.

Un sistem electoral ciudat

Dacă luăm în calcul sondajele, decizia lui Pauline Marois de a provoca alegeri anticipate nu pare a fi cea mai fericită. Problema este că votul e uninominal, iar aceste procente nu se distribuie uniform în fiecare circumscripţie electorală. Poţi câştiga alegerile fără a convinge pe toată lumea. E destul dacă cei care sunt satisfăcuţi de tine aduc mai multe voturi, în suficiente circumscripţii electorale, fără a avea majoritate, dovadă man­da­tul minoritar obţinut de PQ în 2012, cu aproape 32% din voturi.

Aceasta pentru că sistemul de vot provincial este afectat crunt de lipsa de repre­zentativitate, iar partidele politice nu au făcut nimic să schimbe situaţia. Dacă staţi în Saint-Laurent, votul dumneavoastră valo­rează de două ori mai puţin decât un vot dat în Gaspésie. De ce? Cei peste 65.000 de ale­gători din Saint-Laurent trimit în par­lament un deputat, la fel cu cei 32.000 din Gaspé. În mod normal, ca să fie respectată ponderea votului, cei din Saint-Laurent ar fi trebuit să trimită doi deputati sau circumscripţia din Gaspé ar fi trebuit să fuzioneze cu o alta, cu care să aibă spre 50.000 de voturi. În Îles de la Madeleine, un vot este egal cu cinci voturi la Montréal.

Bilanţ Pauline Marois: cartă şi şomaj crescut

Venită la putere după ce libera­lii lui Jean Charest au pierdut controlul grevei studenţilor, Pauline Marois a promis mult, dar, şi din cauză că a obţinut un mandat minoritar, a realizat puţin.

Mandatul a fost marcat de o re­laţie tensionată cu mediul de afaceri, de închiderea centralei nucleare Gentilly-2 şi implicarea – hazardată, după opinia specialiştilor – în exploatarea petrolului în Île d’Anticosti. În acest proiect, guvernul s-a angajat să investească 115 milioane de dolari şi speră că va câştiga 45 de miliarde în 30 de ani. Tot pe plan economic, PQ s-a angajat să revină la deficit zero, dar nu a putut să o facă, iar şomajul a înregistrat o creştere în timpul mandatului lui Marois. În Québec au fost create doar 10.000 de noi locuri de muncă în 2013. Spre comparaţie, în Ontario au fost create 53.800, iar în toată Canada – 145.900.

În ciuda acestor date, care nu arată nimic bun, Pauline Marois a decis să nu se concentreze pe economie şi a inventat o dezbatere inutilă, pe un proiect de lege prin care cere interzicerea însemnelor religioase angajaţilor din funcţia publică. Nu sunt totuşi interzise cruciuliţele creştine, iar de această interdicţie sunt scutiţi parlamentarii, ca semn suprem al ipocriziei care s-a instalat în clasa politică.

Acest subiect a inflamat spiritele, iar majoritatea partenerilor instituţionali ai guvernului, inclusiv sindicatele, s-au declarat împotrivă.

Mergeţi la vot!

O dezbatere electorală cu liderii principalelor partide politice va avea loc joi, 20 martie. Ea va fi transmisă de Radio-Canada şi Télé-Québec. Mergeţi la vot! Este un drept legal şi o obligaţie morală.