În ce situaţii cere guvernul impozitele înainte de 30 aprilie

Persoanele care plătesc impozite relativ mari s-au obişnuit cu ideea că trebu­ie să se achite de această obligaţie prin efectuarea unor plăţi interimare şi nu doar să aştepte scadenţa normală din 30 aprilie a fiecărui an. Este vorba mai ales de persoa­nele cu profesiuni liberale, de lucrătorii autonomi, de cei care câştigă din dobânzi, divi­dende şi chirii sau au venituri mari din pen­sii. Ne referim cu precă­dere la aceste categorii de persoane da­torită faptului că salariaţilor li se reţin impozitele pe statele de plată, în cadrul aşa-numitelor deduceri la sursă, calculate în funcţie de situaţia familială a fiecăruia şi care, de obicei, acoperă impozitul plă­tibil la completarea declaraţiei de venit.

Practic, se impune achitarea impozitului prin plăţi interimare dacă suma dato­rată în acest scop către Canada Revenue Agency (CRA) este mai mare de 1.800$ pentru fiecare dintre ultimii doi ani fiscali.

Procedura de calcul a plăţilor interimare este similară şi pentru Revenu Qué­bec, cu deosebirea că ele devin obligatorii pentru sume de plată mai mari de 1.800$ (anterior, suma era de 1.200$) care cu­prind atât impozitul de Québec, cât şi con­tribuţiile pe care le fac liber- profesioniştii şi muncitorii autonomi la fondul de sănătate, la cel de pensii sau la planul parental, precum şi primele plătite pentru asigurarea de medicamente la Régie de l’assurance maladie du Québec.

Plăţile interimare obligatorii au scadenţe la 15 martie, 15 iunie, 15 septembrie, respectiv 15 decembrie ale fiecărui an, iar da­că nu sunt repectate termenele menţionate, contribuabilul va avea de plată do­bânzi sau chiar penalităţi.

Pentru stabilirea sumelor care trebuie plătite trimestrial în avans, guvernul acceptă trei metode de calcul.

Prima metodă presupune respecta­rea indicaţiilor oferite într-o înştiinţare tri­mi­să de CRA/Revenu Québec şi care, pentru plăţile din martie şi iunie, folo­seşte câte un sfert din impozitul datorat cu doi ani în urmă, iar pentru cele din septembrie şi decembrie, câte un sfert din impozitul dato­rat în anul precedent. Nicio dobândă nu va fi percepută, chiar dacă impozitul datorat pentru anul curent este semnificativ mai mare decât ceea ce s-a plătit în modul prezentat anterior. Aceste înştiinţări sunt trimise prin poştă, în lunile februarie şi august.

În măsura în care plătitorul estimează că această metodă nu i se potriveşte, are la îndemână o altă opţiune, respectiv aceea de a face patru plăţi interimare, care să totalizeze echivalentul impozitului din anul precedent.

O a treia metodă se bazează pe sim­pla estimare a sumei de impozit care va fi datorată către guvern pentru întregul an, divizarea ei la patru şi efectuarea plăţilor la scadenţele specificate. Dacă cele patru plăţi însumate nu depăşesc esenţial rezultatul final, CRA nu va aplica dobânzi penalizatoare.

Dobânzile sunt cerute în situaţia în care un contribuabil primeşte înştiinţare cu ce sume trebuie să plătească trimestrial, are obligaţia să facă aceste plăţi şi refuză să le facă. Valoarea dobânzii penalizatoare este calculată prin diferenţa între un anumit procent de dobândă prescris de guvern, aplicat la suma de plată şi acelaşi procent de dobândă, aplicat la suma deja plătită. Procentul de dobândă prescris în prezent de CRA este de 5%, în scădere de la 8%, cât a fost până anul trecut.

CRA îi va ierta pe cei care datorează astfel de dobânzi în valoare mai mică de 25$, dar dacă acestea totalizează mai mult de 1000$, atunci plătitorul va fi nevoit să suporte şi o penalitate.

Revenu Québec renunţă la penalitate, dar, în măsura în care constată că aces­te plăţi anticipate au fost mai mici de 75% din ceea ce ar fi trebuit să fie plătit, aplică o dobândă anuală capitali­zată de 10% peste dobânda normală.

Din acest motiv, efectuarea plăţilor interimare devine importantă pentru cei care doresc ca, pe lângă impozitele şi contribuţiile curente, să nu-şi mai creeze şi alte obligaţii costisitoare.