Adam cel iubit

Felicia Mihali se numără printre puţinii scriitori din lume care-şi scriu cărţile în două limbi diferite de cea maternă. În 2000, când s-a stabilit în Canada, tânăra jurnalistă lăsa în urmă o promiţătoare carieră de scriitor român, cu trei romane apărute în numai doi ani. Primul dintre acestea, Ţara brânzei, tradus în franceză, a fost publicat de XYZ Éditeur, în 2002. În anii care urmează, prestigioasa editură montrealeză îi va publica un al doilea roman tradus din română şi alte cinci scrise direct în franceză.

În 2007, Felicia Mihali face ”o nouă alegere lingvistică şi culturală”, scriind în engleză – limbă pe care o învăţase între timp – romanul The Darling of Kandahar, pe care-l va publica în 2012, la Linda Leith Publishing. Urmează A Second Chance, roman lansat de curând în cadrul Festivalului Metropolis Bleu, la Montréal.

Pentru Felicia Mihali, fiecare subiect are limba lui: proiectele ample, psihologizante, se construiesc în română sau franceză, în vreme ce engleza se potriveşte cu lucrurile simple, cotidiene. Aşa a luat naştere A Second Chance, >poate cel mai simplu ro­man” pe care l-a scris până acum: povestea unui cuplu în care bărbatul, suferind un accident vascular, rămâne cu sechele fizice, îşi pierde bună parte din memorie şi devine, din punctul de vedere al comportamentului, asemenea unui copil de zece ani. Soţia îşi asumă cu stoicism noua realitate, care le dă peste cap viaţa personală şi socială. Cu timpul, ea observă că până şi nenorocirile pot prezenta aspecte pozitive: Adam acceptă să mănânce mai sănătos, nu mai fumează, se simte bine şi este, în general, fericit. Naraţiunea este un continuu du-te-vino între trecut şi prezent, ocazie pentru cititor de a-şi da seama de schimbările survenite în viaţa acestui cuplu de imigranţi, până atunci destul de răsfăţaţi de soartă.

A Second Chance exploatează, cu fineţe şi uneori chiar cu umor, tema adaptării. Departe de a se transforma în eroină impecabilă, naratoarea (întreaga poveste este relatată din perspectiva soţiei) are momente în care, din lipsă de timp sau de răbdare, forţează nota; alteori se refugiază în lectură, în muncă sau încearcă să recupereze lucruri pe care cei doi plănuiau să le facă împreună. Câteodată se amuză reinventând trecutul (ca atunci când îl face pe Adam să creadă în talentele lui de dansator la petreceri) sau filosofează pe tema >evadării” soţului din sistemul social, datorită pierderii reperelor temporale.

După un scenariu drag scriitoarei, la finalul romanului scheletele ies din dulap: cu mulţi ani în urmă, Adam avusese o aventură cu soţia unui prieten. Infidelitatea e descoperită şi dă naştere la crize în ambele cupluri. Dacă în tabăra cealaltă deziluzia e prea mare şi va duce la destrămarea familiei peste ani, cuplul lor va trece cu bine peste încercare.

Spre deosebire de eroina din Ţara brânzei, cea din A Second Chance este în măsură să-şi depăşească gelozia, să înţeleagă şi să ierte. Înţelepciune pe care, mărturiseşte autoarea, a căpătat-o ea însăşi cu timpul, găsind că altele sunt valorile care sudează viaţa unei familii: înţelegere, res­pect, armonie.

Nu în ultimul rând, A Second Chance poate fi văzut ca un roman al imi­gran­ţilor care reuşesc să se integreze şi să ducă o viaţă prosperă în noua lor ţară, păstrându-şi, în acelaşi timp, limba şi obiceiurile. Felicia Mihali abordează subiectul cu experienţa celor 14 ani petrecuţi în Québec, afirmând că portretul imigran­tului sărac şi oprimat nu mai corespunde realităţii. Este momentul în care Québecul poate fi descris prin pris­ma comunităţilor etnice, ”vorbind despre noi, despre felul în care ne transformăm”. De aceea, A Second Chance este un roman dedicat comunităţii româneşti stabilite aici, promovând valori spirituale şi umane pe cale de dispariţie în lumea occidentală.