Sunt în vacanţă în România şi, cum fac de obicei, încerc să vă dau câteva imagini despre viaţa românilor în anul de graţie 2014.
Soţia se duce la o farmacie din Berceni să cumpere o periuţă de dinţi pentru cel mic. Periuţele, ca şi pastele de dinţi, se află în nişte vi-trine cu geam, închise cu cheie. Ca şi cum ar fi bijuterii. Farmacista îi dă explicaţia: se fură orice şi oricând. Farmacia, care nu are mai mult de 12 metri pătraţi, este dotată cu un domn la pensie, îmbrăcat în negru, cu însemnele uneia dintre firmele de pază. Într-o zi, omul părăsise postul să-şi cumpere de mâncare, iar atunci un tinerel a intrat, a cumpărat ceva şi, la plecare, a agăţat câteva cutii de pampers şi vreo cinci periuţe de dinţi. De atunci, toate articolele sunt sub cheie.
Aproape de farmacie este o bancă. Aceasta a fost jefuită acum un an, ziua în amiaza mare. Cu toate că avea bodyguard.
La Braşov, pe strada Republicii – cum îi zicea odată acestui Lipscani al oraşului de sub Tâmpa – am văzut o imagine pentru mine hazlie, pentru ceilalţi obişnuită. Un magazin de bijuterii, care n-avea mai mult de doi metri lăţime, n-are vitrină. În geam poţi admira un zdrahon de bodyguard care stă pe scaun şi se uită la tine. Dacă ar fi fost femeie, aş fi crezut că suntem în cartierul roşu din Amsterdam.
De altfel, meseria de bodyguard este una dintre cele mai importante în România. Din ea îşi câştigă pâinea un sfert de million de oameni. Nu mai puţin de 70.000 sunt în Bucureşti. Maşinile de intervenţie sunt peste tot. Parcă ai fi în Tiraspol. Se fură în draci, dar mai nou se fură pur şi simplu pentru supravieţuire.
Îl duc într-o sâmbătă pe băieţelul meu la grădina zoologică de la Băneasa. Deşi fluxul de vizitatori este imens, nu există o parcare propriu-zisă. Maşinile pot fi puse numai pe aleea îngustă şi în pădure, cine poate. Am găsit loc în pădure, pur şi simplu. La plecare, m-am dus să aduc maşina, când asist la un mare scandal. Un amărât şi-a uitat cheile în maşină şi nu ştiu cum s-au blocat uşile. Maşina era în mijlocul aleii. Nimeni nu mai putea trece. Dintr-un sens, cei care abia veneau la zoo claxonau. Cei care vroiau să plece, la fel. Nimeni nu ştia de ce totul este blocat şi nu se mişcă nimic. Din administraţia grădinii nu s-a gândit nimeni să trimită nişte oameni să oprească maşinile care intrau şi să le explice şoferilor ce se întâmplă.
Am încercat să fac eu acest oficiu, astfel că am trecut pe la fiecare maşină să le spun ce s-a întâmplat, să-i fac să aleagă altă soluţie decât blocajul. Reacţia şoferilor m-a blocat. Nu mi-a trecut niciodată prin cap că, pentru a încerca să faci un gest normal, te poţi alege cu înjurături şi miştouri. Nevasta m-a tras de mână. Am înţeles că e inutil.
Din aceeaşi categorie automobilistică. Ajung la Sinaia, dinspre Braşov, şi aleg la bifurcaţie drumul prin oraş, în loc de centură. Să mai vedem ceva. Greşeală mare. La
mijlocul oraşului, drumul era blocat de utilaje şi muncitori. Nimeni nu s-a gândit să avertizeze şoferii că prin Sinaia nu se poate trece. Poliţişti peste tot. Fumau şi vorbeau la telefon. Mi-a părut inutil să cer o explicaţie. Cui îi păsa de ceilalţi? Fiecare se descurcă cum poate.
În Bucureşti, am senzaţia că pietonii se aruncă pe zebră ca sinucigaşii. Iar şoferii par să-i vâneze. Pe trecerile de pietoni din Capitală, băbuţele devin tinere gazele, care aleargă cât le ţin picioarele să traverseze până nu apare bolidul. Este ca o vânătoare, ca o junglă unde cel mai puternic supravieţuieşte. Şoferii hăituiesc pietonii şi se şicanează între ei. Nici în ruptul capului nu pot să-mi explic de ce te claxonează maşina din spate să pleci, încă înainte să se facă verde la semafor.
Lupta cotidiană de stradă continuă, firesc, la televizor. Posturile se hrănesc trei zile şi trei nopţi dintr-o întâmplare banală pentru România. Elena Udrea are proasta inspiraţie să viziteze Nana, să arate ţării că parcul comunei există. O paranteză: Nana este celebră pentru că acolo Traian Băsescu a cumpărat 200 de hectare de teren agricol. De atunci, Antena 3 şi-a deschis o subredacţie în sat. Ei, în ziua cu pricina, un cocalar din zonă a împins o babă beată care venise să se holbeze la tocurile Elenei. O scenă banală pentru satul românesc. Numai Antena 3 a reuşit performanţa de a demonstra că agresorul este mână dreaptă a Elenei Udrea – baba beată este, nici mai mult, nici mai puţin, Ioana d’Arc a României, Vitoria Lipan, Elizabeta Rizea, Fefeleaga. A fost invitată în studiou. Bineînţeles că agresarea femeii este cauzată de Băsescu şi de camarila lui, care au furat toate terenurile din Nana pentru a-şi face moşie. Băsescu este crucificat la Antene de dimineaţă până seară.
L-au numit chiar Satana. Din cauza lui, toţi românii sunt obidiţi.
Mai sunt câteva luni şi românii vor scăpa de Băsescu. Să vedeţi ce bine vor trăi a doua zi, când vor vedea la Cotroceni chipul luminos al lui Victor Ponta, tot ce-a putut crea mai bine un popor, în 25 de ani de libertate.
