Cristian Bucur ne-a trimis un drept la replică din care publicăm fragmentele pe care le-am considerat a fi cele mai importante. Vezi şi “Un articol de 10.000$”
“Se pare că «minciuna nu omoară», face chiar bine unora care se hrănesc din ea. Deşi Viorel Anghel ştie şi faptul că la sesiunea de finanţare 2014, proiectul Marca-Ro a fost respins în prima fază, nu menţionează în continuare că, în urma contestaţiilor masive, venite din toată lumea, ministrul Bogdan Stanoevici a cerut ajutorul procurorilor pentru a reanaliza atât dosarele câştigătoare, cât şi pe cele respinse. DPRP este o instituţie care, la fel ca majoritatea celor din România, se luptă cu corupţia şi traficul de influenţă.”
L-am întrebat pe Cristian Bucur dacă a depus contestaţie. Nu a răspuns. DPRP s-a mulţumit doar să ne confirme că au fost contestaţii (nu a precizat câte) şi că, în urma acestora, s-a reluat analiza dosarelor.
De altfel, în articol se menţionează că rezultatele au fost contestate şi că sesiunea de finanţare a fost reluată din acest motiv.
“Şi minciuna nu s-a terminat în acest articol. Domnul Anghel afirmă că «în spiritul de transparenţă invocat mai sus, nici DPRP, nici Cristian Bucur nu au vrut să răspundă la toate întrebările noastre. De fapt, Cristian Bucur nu a vrut să răspundă la niciuna dintre ele, considerându-le tendenţioase. Pentru a vă convinge şi singuri cât de tendenţioase au fost, redăm în caseta de mai jos, întrebările trimise lui Cristian Bucur». Haideţi să fim serioşi, toate aceste întrebări au ca scop băgarea la apă a acestui proiect, fapt menţionat într-o corespondenţă cu autorul, care porneşte de la premisa că «trebuie să recunoşti că proiectul tău e mai discutabil decât celelalte».”
Întâi: afirmaţia era că nu a răspuns la întrebări. După cum recunoaşte chiar el, nu a răspuns. Nu văd unde este minciuna. De ce nu a vrut Cristian Bucur să răspundă, este treaba domniei sale. În al doilea rând, declaraţia este scoasă din context. Citatul real este: “Pe de altă parte, trebuie să recunoşti ca proiectul tău e cel mai discutabil dintre celelalte, care sunt aproape non-profit. Peste tot festivalurile sunt sponsorizate de către stat. Unele şcoli şi ele. Mai greu vezi însă ziare cu finanţări publice.”
Nu ştim de unde a ajuns Cristian Bucur la ideea cu “băgarea la apă”.
“Dacă ar fi avut curiozitatea să se informeze şi în altă parte, autorul ar fi descoperit că subvenţia de acum 2 ani a fost anulată de acelaşi Cristian Bucur şi nu de către Eduard Iancu aşa cum o demonstrează această confirmare oficială. Această ultimă minciună are un termen dat de avocaţi şi pe care cred că domnul Anghel îl cunoaşte foarte bine.”
Eduard Iancu a confimat că a sunat personal la DPRP, ca să anunţe că proiectul nu poate fi finanţat, pentru că domnul Cristian Bucur nu avea nicio calitate oficială în Centre Roumain de Montréal, câştigătorul din 2013. Cum însă, oficial, Cristian Bucur a depus cererea, numai el o putea anula oficial. Recunosc că informaţia ar fi putut fi prezentată mai clar în articol, însă esenţa nu este cine a anulat cererea de finanţare, ci faptul că domnul Bucur a făcut o cerere în numele unui organism unde nu avea nicio calitate legală la momentul depunerii cererii. Adică a făcut uz de fals.
ULTIMA ORĂ- În dreptul său la replică, Cristian Bucur afirmă că Eugen Tomac, fost şef al DPRP, i-ar fi declarat că subvenţiile la Montréal se acordau “prin recomandări”. Aici Tomac făcea referinţă la recomandări politice, bineînţeles, spune Cristian Bucur. L-am contactat pe deputatul Eugen Tomac care ne-a transmis acest drept la replică:
“Oricine face asemenea acuzaţii trebuie să aducă şi argumente! Aş dori şi eu să ştiu care sunt proiectele finanţate în perioada mandatului meu care au avut recomandări politice. Proiectele finanţate în perioada mandatului meu au urmărit un obiectiv foarte precis: păstrarea limbii române şi a tradiţiilor româneşti.
Sunt simple acuzaţii; sublinez, să prezinte exemple concrete oricine face asemenea afirmaţii.”
Domnul Eugen Tomac este membru al Parlamentului de la Bucureşti, fiind ales deputat în Colegiul 2, diaspora. El a condus DPRP în perioada 2009-2012.
