Pentru un film care nu este filmat 3D, fără efecte speciale, Fifty Shades of Grey a reușit singurul lucru pe care și l-a propus: să facă bani. Spectatorii din toată lumea s-au înghesuit să-l vadă. În România, spre exemplu, filmul a înregistrat încasări de aproape 3 milioane de lei doar în week-end-ul de lansare.
Cartea a crescut în umbra fenomenului Twilight, ca un fanfiction. Fanfiction este o poveste în care autorul pornește de la o operă a altcuiva de care este îndrăgostit și pe care o continuă, modificând povestea. Gen marginal, el permite o libertate totală autorului. Publicând pe site-uri obscure, sub pseudonimul Snowqueenîs Icedragon, autoarea E.L. James nu se gândea la nebunia pe care urma s-o provoace. Încurajată de cititorii săi virtuali, a început să-și vândă opera sub formă de e-book. Succesul a depășit cele mai fanteziste așteptări.
-Inițial, cartea se numea Master of the Universe.
-Autoarea a fost obligată să-și scoată textele de pe site-ul unde le publicase inițial, din cauza conținutului sexual explicit.
-În mai 2011, este publicat primul volum, sub formă de e-book și imprimat la cerere, de către o obscură editură din Australia.
-Septembrie 2001, este publicat volumul al doilea
-Ianuarie, 2012, este publicat cel de-al treilea volum
-Martie, 2012, sunt cumpărate drepturile de ecranizare
-August, 2012, Amazon.uk anunță că a vândut mai multe exemplare din Fifty Shades of Grey decât toată seria Harry Potter la un loc.
– Februarie 2015, prima parte a filmului iese în cinematografe.
Cartea, lipsită de orice brumă de talent literar, a surprins tocmai prin popularitatea câștigată. Studii întregi au încercat să determine de ce femeile – care constituie nucleul dur de cititori – sunt atrase de o carte în care femeia este prezentată ca obiect sexual și victima unor abuzuri fizice și sexuale.
Mișcarea feministă a sărit în sus, succesul cărții fiind, într-un fel, o lovitură sub centură: după ce ne zbatem ani de zile să facem femeile să conștientizeze că au drepturi și că abuzul nu este normal, avem un val de femei care se aruncă cu brațele deschide spre această fantasmă.
Și poate cheia enigmei este tocmai că, pentru cititoare, povestea reprezintă o fantasmă. Nu înseamnă că dacă fantasmează să fie legate sau lovite ele doresc ca acest lucru să se și întâmple. La fel ca fantasma violului, comună în rândul femeilor; evident, niciuna nu-și dorește să fie violată în realitate.
Poate că e vremea ca specialiștii să le acorde femeilor încredere și să nu le mai trateze ca pe niște copii.