Asaltul generalizat asupra justiției din România

În România asistăm la un nou asalt asupra justiției, mai pervers, dar la fel de periculos. El nu vizea­ză, cel puțin deocamdată, direct modificări legislative, așa cum am văzut în “marțea neagră” de exemplu, când deputații au forțat modificarea Codului Penal, ci decre­di­bilizarea instituțiilor anticorupție, inclusiv de către oameni care până mai ieri erau susținători de frunte ai statului de drept.

DNA funcționează cu motoa­rele turate la maximum, beneficiind de prevederile unei noi legislații penale, care se dovedește cu mult mai dură decât anticipau mulți. Vă amintiți poate, că anul trecut, pe vremea aceasta, societatea civilă era în fibrilații, convinsă că noul Cod penal va goli pușcăriile și va lăsa procurorii șomeri.

Iată că asta nu s-a întâmplat. Dimpotrivă, niciodată anticorupția nu a fost mai efervescentă și, foarte important, mai echidistantă politic. Am să vă dau doar o axă a exemplelor: fratele președintelui și Elena Udrea, cumnatul și socrul premierului. Când asemenea oameni ajung în anchetă penală e greu să mai vor­bești despre justiție partizană politic.

Și, în egală măsură, transparti­nică este și reacția de apărare. La unison, penalii și aliații lor din toate partidele, dar și din presă zugrăvesc imaginea unei republici a procuro-rilor scăpați de sub controlul legii, ca niște fiare sălbatice, care bagă oamenii nevinovați în închisori, pe baza unei simple delațiuni a altor victime presate în anchetă să spună orice, despre oricine, ca să scape mai ieftin.

Că dinspre PSD se aud asemenea lucruri nu mai miră pe nimeni. Este în tradiția social democraților să conteste justiția. Dar faptul că Traian Băsescu incriminează dela­țiunea generalizată, faptul că Traian Bă-sescu acuză în cazul sechestrului terenurilor de la Nana, măsură confirmată de judecători, o acțiune politică, faptul că Traian Băsescu numește “făcătură milițienească” un dosar DNA, cel al fratelui sau, arestat luni de zile prin decizii judecătorești consecutive, mi se pare extrem de grav.

Protejata sa, Elena Udrea, cerea de la tribuna Parlamentului nici mai mult nici mai puțin decât modificarea legii penale: “Modificați Codul Penal și de Procedură Penală, astfel încât abuzuri care se întâmplă în cazul meu și în cazul a zeci de mii de români să nu mai fie posibile”.

Ce abuzuri? Arestarea domniei sale a fost decisă de instanță, nu de DNA sau SRI. Zeci de mii de români sunt acuzați că au luat mită de mi-lioane de euro?

În general PNL este corect în raport cu justiția, dar avem și acolo sincope de tipul votului care l-a scăpat de urmărire penală pe Varujan Vosganian sau poziția Noricăi Nicolai care vrea o lege a grațierii care să scoată din pușcării “pe ăia care stau de multă vreme nevinovați acolo”. Nevinovați ca Relu Fene­chiu și Dan Voiculescu?

Ceea ce nu se spune este că nu există urmărire penală, cu atât mai puțin arestare care să se bazeze exclusiv pe un denunț. Dacă acest denunț nu este susținut de alte probe, el nu poate produce niciun efect juridic.

Da, este adevărat că denun­ță­torii au un tratament juridic mai blând, dar asta nu se întâmplă doar în sistemul nostru judiciar. Logica este să-l cointeresezi pe inculpat să dea în vileag și alte fapte, și alți membri ai rețelei, scopul fiind tocmai o curățenie cât mai largă. Niciunde anchetatorii nu pot avansa fără să beneficieze de cooperarea unor acuzați, iar aceștia nu cooperează decât dacă au interes să o facă, că doar nu din căință. Și, în timp ce politicienii se înghesuie să denigreze acțiunile justiției, zugrăvite ca un asalt comparabil cu acțiunile securității din anii ‘50, o insultă adusă victimelor represiunii comuniste, constatăm și o acțiune de sabotare a legislației.

După ce a tăcut în cazul ordonanței migratorilor, în cazul ordonanței care permitea renunțarea la titlul de doctor prin simpla cerere a titularului, Avocatul poporului, Victor Ciorbea, s-a trezit din somn pentru a ataca la CCR Codul de procedură penală, mai precis dispoziția care permite redeschiderea dosarelor penale fără citarea părților.

Și asta tocmai când CCJ decide să redeschidă, exact prin acesta procedură, dosarul mineriadei din 1990, deloc comod lui Ion Iliescu, de exemplu. O fi doar o simplă coincidență, nu? Partea bună este că acțiunile DNA se bucură de o largă susținere publică. Un recent sondaj de opinie arată că 89% dintre români sunt de acord cu anchetele parchetului anticorupție, iar procurorul șef al acestei instituții are o cotă de încredere de 51% peste a patriarhului Daniel, pe locul al treilea în topul credibilității. Totul e ca acest asalt permanent, concretizat în ridicarea de suspiciuni, prin decredibilizare, prin aruncarea în derizoriu a fondului dosarelor, condus din toate zonele spectrului politic, să nu reușească până la urmă să știrbească din această susținere publică.

Dacă acest lucru se va întâm­pla, nu mă îndoiesc că politicienii vor lua cu asalt nu numai credibilitatea, ci și instituțiile anticorupție și legislația penală.