Președintele Klaus Iohannis a avut în ultima vreme o serie de decizii contradictorii, prost explicate. PNL, principalul partid care l-a susținut în campania electorală, a dat semne de nervozitate.
Președintele și-a asumat un mare cost de imagine trimițând spre reexaminare noul Cod fiscal care prevede scăderea abrupt a TVA cu 5 puncte de la 1 ianuarie. O decizie corectă având în vedere riscurile majore de sustenabilitate pe care le presupune un asemenea șoc bugetar. Riscuri accentuate de faptul că în disperarea recuperării de imagine, Victor Ponta și PSD s-au aruncat în decizii și promisiuni populiste care angajează major cheltuielile bugetare.
Este nu doar nerealist, ci de-a dreptul toxic ca în timp ce restrângi veniturile bugetare, cel puțin o perioadă, cu o scădere estimată de chiar ministerul Finanțelor de 12-15 miliarde de lei, pe partea cealaltă să dai drumul la cheltuieli mai mari, prin majorări de salarii, pensii speciale, alocații etc.
În plus, o creștere care mizează doar pe supraîncălzirea consumului este exact situația din 2007-2008 care a dus la criză profundă și măsurile de austeritate din 2010. Guvernul Ponta a blocat practic investițiile, ajunse la un nivel minim record al ultimilor ani, pentru a-și crea marja necesară populismelor. Asta înseamnă să plantezi o bombă în economie.
Ca să își permită o relaxare fiscală sustenabilă pe termen lung, fără risc de ajustrari dureroase la un moment dat, ea trebuie însoțită de un mix de politici de reformă care înseamnă în principal restructurarea companiilor de stat, adevărate găuri negre politizate și căpușate, lovirea marii evaziuni nu doar a celei cu leuștean, și repornirea investițiilor. Adică ce salvezi de la risipă bagi în dezvoltare, nu în consum. Este ceea ce propune premierul desemnat al PNL, Cătălin Predoiu, unul dintre politicienii raționali ai momentului.
Deci Klaus Iohannis a acționat corect, dar a comunicat prost. Când îți asumi o măsură cu asemenea cost de imagine, pentru că poporului nu-i place să îi iei lingură de la gură chiar dacă în ea e otravă, trebuie să explici pe înțelesul lui și cu toată autoritatea popularității tale de început de mandat ce și de ce faci.
Dl Iohannis a fost mut ca o lebădă. E drept că nu s-a limitat la un comunicat, ca în cazul respingerii Codului silvic, dar nu mi se pare cu mult mai bună soluția de a trimite un consilier care să țină o lecție de economie inaccesibilă majorității.
Sigur că în aceste condiții, PSD a deschis imediat liniile de atac pe înțelesul poporului: noi suntem bunu și vrem să vă dăm, ei sunt răi, nu vor să vă dea. Vi se pare poate simplist, dar majoritatea judecă în linii generale, fără sofisticarii. Iar mesajele se lipesc cu atât mai bine cu cât sunt mai simple.
Apoi, dl Iohannis a luat decizia respingerii CF fără ca măcar să-și anunțe propriului partid care votase Codul fiscal cu mare entuziasm și foarte puțină socoteală, în stilul politicii românești. Ba chiar șeful cancelariei prezidențiale a ieșit la televizor și a tras de urechi PNL pentru votul dictat de interese de campanie.
Traian Băsescu își putea pemite să o facă, pentru că PDL avea față de domnia să un complex cert, al creatorului, ceea ce PNL este foarte departe de a avea față de dl Iohannis, dar și pentru că PDL a fost întotdeauna un partid foarte disciplinat, spre deosebire de PNL, partid prin excelență indisciplinat și cu o lungă tradiție de devorare a propriilor lideri. Și evident că dinspre PNL au început să se simtă imediat semnele de nervozitate.
În al treilea rând, cu aceeași mână cu care a semnat trimiterea spre reexaminare a CF, dl Iohannis a promulgat dublarea alocațiilor pentru copii și revenirea mai multor categorii de pensii speciale, măsuri care nu se pupă deloc cu prudența și imperativele sustenabilității relaxării fiscale.
Și cel mai grav este că președintele a susținut public fără rezerve creșterea uriașă a salariilor demnitarilor, practic triplări de salarii, măsură al cărui prim beneficiar este chiar domnia să. Este foarte adevărat că demnitarii români au salarii scandalos de mici și principalul efect este că spre funcțiile importante sunt atrași în general politruci puși pe căpătuire prin corupție.
Dar dacă nu însoțești această majorare de criterii de performanță certe, ca în cazul companiilor private (mă refer aici la zona executivă) și iei măsura tocmai când poporului îi iei lingură de la gură pe motive bugetare, transmiți un mesaj foarte prost.
Există asdar riscul că dl Iohannis să își submineze acțiunile corecte căzând în tot felul de capcane de comunicare și nu numai, o strategie greșită pe care după epuizarea primului an de miere să îl ducă spre ape politici tulburi.
