Interviu cu Gabriel Purcăruș, candidat din partea Partidului Conservator în circumscripția Alfred-Pellan din Laval
Pe 19 octombrie vor avea loc alegeri generale în Canada. Mai mulți români au avut curajul să-și asume responsabilitatea și să candideze. Am decis să stăm de vorbă cu unul dintre ei, Gabriel Purcăruș, candidat din partea Partidului Conservator în circumscripția Alfred-Pellan din Laval.
Bună Gabriel. Mai sunt mai puțin de 4 săptămâni până la votare. cum merge campania ta în Laval Est?
Păi, cum era vorba aia: Merge bine, dar nu mă plâng. Adică este foarte mult de muncă, ceea ce ca simplu observator sau chiar ziarist nu îți dai seama, din afară. Am peste 30,000 case unde ar trebui să ajung, fie eu personal, fie cineva din echipa mea, sau măcar un mesaj al meu. Pentru asta, planificarea cât mai detaliată și disciplina de a urma acel plan sunt esențiale. Motivarea oamenilor din echipă este importantă, condiția fizică și moralul trebuie să fie mereu sus. Nu îți permiți luxul de a lua pauze prea lungi.
Pe de altă parte, reacția oamenilor pe teren este foarte bună, cu rare excepții suntem bine primiți, lumea ascultă mesajul nostru. Ceea ce mă încurajează că vom obține un rezultat pozitiv.
Apropos de rezultate, am văzut ce au obținut Conservatorii în ultimele 2 alegeri – ce speri să obții acum?
În 2008, candidatul nostru a obținut 17% din voturi, cu un buget imens, de 70,000$ . În 2011, odată cu faimosul “vague orange”, în circumscripția noastră, partidul a luat numai 11% din voturi, cu un buget de campanie aproape de 7,000$. Eu sper și am toate motivele să cred că voi lua peste cei 17% obținut de cel cu buget mare, dar cheltuind mai puțin decât cel cu buget mic. (deci mai puțin de 7,000$).
Asta ar fi însă pragul minim pe care mi-l impun eu însumi, ca să continui în politică. Dacă nu reușesc asta, mă voi gândi serios dacă sunt bun pentru asta. Eu însă am calculele mele și strategia mea, și sper să ies chiar câștigător, ceea ce mulți spun că ar fi un miracol.
Ce anume crezi că te-ar ajuta să ai scor mai bun?
Ar fi mai întâi campania națională – evenenimentele recente și reacția șefilor de partid. Liberalii și NPD au avut poziții cel puțin bizare recent apropos de criza refugiaților. De lupta contra terorismului, de problema depunerii jurământului de cetățenie cu fața acoperită.
Apoi cred că valul NPD din Quebec se va atenua simțitor. NPD versiunea Thomas Mulcair nu este este NPD-ul lui Jack Layton. Blocul Quebecois este cred deja un partid ce e gata să intre în istorie, nu mai are relevanță pentru vremurile actuale.
În plus am și eu o strategie individuală, de a scoate la vot pe cei proveniți din emigrație, care de multe ori nu votează, deoarece nu cred că asta schimbă ceva. Vreau să le arăt că dacă au ales un deputat din emigrație, ca și ei, care a trecut prin experiențe similare, ceva se va schimba. Sper să reușesc, dar e enorm de lucru.
Să presupunem că ești ales (ceea ce îți dorim). Ce avantaj ar avea românii?
Dacă eu sau alți candidați români am deveni deputați, cu siguranță că am pune comunitatea românească pe harta minorităților cu influență.
Eu îmi doresc să obținem cât mai repede eliminarea vizelor, facilitarea recunoașterii educației și competențelor profesionale – și să avem un sistem pancanadian pentru asta, nu să trebuiască să obținem echivalări de la fiecare provincie, dacă ne mutăm dintr-o provincie în alta. Ar mai fi necesar armonizarea sistemelor de sănătate- să avem o carte de sănătate recunoscută peste tot în Canada, ca să dea acces la servicii similare. Ar mai trebui făcut ceva pentru reunirea familiilor, pentru accelerarea procedurilor de sponsorizare. De asemenea, părinții care vin în vizită la copii, ar trebui să aibă acces la asigurări de sănătate cu preț redus, nu ca un turist oarecare.
Crezi că e nevoie de o reformă a sistemului electoral în Canada? Alegem cu adevărat omul sau partidul?
Se vorbeşte mult de votul uninominal practicat în Canada. Mulţi laudă acest sistem, pentru că este simplu de ales deputatul local (un singur tur), şi practic ştim cine formează guvernul a doua zi după alegeri.
Alţii îl critică, deoarece putem avea guvern majoritar alcătuit de un partid cu 35% suport naţional. Cei ce doresc reforma sistemului aici, laudă votul pe liste proporţionale practicat în Europa (cel ce a fost practicat şi în România). Eu cred că a pune în faţa omului o listă de candidaţi propuşi de partid, pe care nu îi cunoşti, şi care nu ştii cum au ajuns pe acea lista, nu este o idee bună. Poţi pune şi un cal acolo, nu? Oamenii vor vota partidul sau şeful. Pe de altă parte, şi aici poate fi aceeaşi situaţie – dacă oamenii nu cunosc candidatul local, vor vota în funcţie de şef.
Eu cred că ideal ar fi un sistem care să combine alegerea directă a candidatului local, şi în plus să existe încă o listă de 100 deputaţi care să respecte proporţia votului naţional.
În care din cele două variante de vot, crezi că disciplina de partid e mai importantă?
Nu sistemul de vot e cel ce determină disciplina de partid, ci democraţia interna a partidului.
De pildă, în ciuda criticilor opoziţiei, eu ştiu că partidul conservator lasă cea mai multă libertate organizaţiilor locale să îşi desemneze candidaţii. Din ce am văzut la alte partide, şefii au influenţă mult mai mare.
Care sunt cele mai importante promisuni făcute de PC în această campanie şi de ce ar trebui să le credem?
Lista e lungă – majoritatea sunt promisiuni de natură economică, acesta este punctul forte al primului ministru Harper, care este economist. E vorba de măsuri de stimulare a investiţiilor, a accesului la proprietate, dar și de întărirea securităţii naţionale și asprirea pedepselor pentru criminali periculoşi.
Garanţia că multe se vor realiza este tot ceea ce s-a realizat acum. În mare măsură, promisiunile făcute în trecut de conservatorii s-au împlinit, chiar dacă unora nu le-a convenit.
Nu mereu reuşeşti însă împlineşti toate promisiunile, căci uneori e vorba de modificări de natură constituțională și de a obţine aprobarea provinciilor (cum a fost în cazul abolirii Senatului de pildă), nu doar a Parlamentului federal. Deși opoziţia îl acuză că este dictator, primul ministru ține cont de legile în vigoare și de interesul general al țării.
Ai pomenit de pedepse pentru criminali, precum şi măsuri pentru sporirea securităţii. ştim că Harper a fost criticat pentru legea C-51 şi pentru modificări ale legii cetăţeniei. Tu ce zici?
Am citit inclusiv în ziare multe comentarii făcute fără ca respectivii ziarişti să facă efortul să înţeleagă despre ce e vorba. Au uitat cam repede de atentatele de la Paris, Madrid, şi chiar din Canada. în primul rând toate aceste măsuri au că efect prevenirea, nu tratarea problemelor.
Dacă cineva are de gând să intre într-o locuinţă că să o jefuiască, sau să comită un act terorist, cred că va fi descurajat ştiind că pedepsele posibile sunt aspre şi poate fi şi expulzat din ţară, şi cu cetăţenia revocată. Nu cred că de grija drepturilor omului, ar trebui să apărăm dreptul unui criminal în serie sau terororist condamnat, de rămâne în Canada şi să fie judecat cu clemenţă.
Iar legea C 51 nu are în vedere libertatea ta sau a mea de a scrie în presă sau de a spune bancuri, ci pe cei ce plănuiesc atentate contra cetăţenilor canadieni. Prefer să ştiu că sunt spionat pe un aeroport, spre binele tuturor, decât să aflu că de dragul drepturilor omului, un terorist nu a putut fi împiedicat să realizeze un atentat.
De ce crezi că Justin Trudeau şi Thomas Mulcair nu sunt buni să fie prim miniştrii?
Există o listă lungă de declaraţii şi gafe ale lui Justin Trudeau care arată că nu este foarte matur pentru această funcţie. Nu am timp să le enumăr, se găsesc cred pe youtube. Cât despre Mulcair, mi se pare că schimbă prea uşor poziţiile şi caută să facă plăcere la toată lumea – declară ceva în Quebec, altceva în Alberta, se opune legii C 51, luptei contra ISIS, e de acord şi cu a depune jurământ cu faţa acoperită. Alminteri, e un politician versat. Îl prefer însă pe Stephen Harper, pentru că îşi menţine poziţiile în care crede, chiar dacă unora nu le convine. Nu caută să facă plăcere galeriei.
Cine te ajută cel mai mult în campanie?
Păi familia mea și prietenii mei români în primul rand, care m-au ajutat să strâng fondurile de start de campanie. Apoi oameni care locuiesc în zonă, care s-au oferit voluntari, fără să mă cunoască, dar care cred în proiectele mele. De asemenea, colaborez excelent cu Anthony Mavros, candidatul conservator din circumscripția alăturată, Vimy, un băiat generos, cu care am devenit prieten foarte bun, care mi-a pus la dispoziție biroul său și cu care mă consult des în toate acțiunile mele.
Ce vei face a doua zi după victorie?
Strâng pancartele, îmi fac raportul financiar care trebuie depus la Election Canada și apoi plec 10 zile în vacanță. Anul acesta am sărit vacanța din cauza alegerilor și o resimt. Apoi plec la Ottawa să încep lupta.
Și dacă pierzi?
Acelaşi lucru – strâns pancarte, raport, vacanță. Apoi mă voi întoarce să analizez rezultatele, să văd ce pot învăța din ele și mă voi decide dacă continui sau nu.
