Cum a ajuns turismul un coșmar pentru orașe

Din ce în ce mai des apar în spațiul public vocile care critică deschis turismul din ce în ce mai intens. Dincolo de încasările pe care autoritățile locale și comercianții le fac din turism, viața localnicilor s-a transformat în ultimii ani într-un coșmar.

Cu puțin timp înainte de atacul terorist din Barcelona, pasagerii unui autobuz care făcea un tur al orașului au tras o spaimă zdravănă.  Oameni mascați au atacat autobuzul cu etaj descoperit, tăindu-i cauciucurile și vandalizându-l cu graffiti în catalană. „El Turisme Mata Els Barris” într-o traducere aproximativă „Turismul distruge cartierele”. Turiștii, speriați, măcar au răsuflat ușurați că nu a fost un atac terorist. Aceași grupare a atacat și bicicletele turiștilor, tăindu-le sau înțepându-le caucicurile.

Cum de-a ajuns turismul să fie urât?S-au întâmplat mai multe lucruri în ultimii ani. Cel mai important este fenomenul Airbnb. Înființat în 2008, compania a ajuns să se întindă azi în  191 de țări. Pe foarte scurt, Airbnb e un site unde îți cauți o gazdă, cum se zice în România.

Poți sta cu ea în casă sau aceasta îți poate lăsa toată casa la dispoziție. Succesul a fost fantastic, dar a venit și cu probleme. Cea mai mare dintre ele:  turismul s-a deplasat din zonele delimitate în cartiere, unde sute de apartamente nu mai sunt închiriate localnicilor și sunt păstrate pentru lucrativă piață a Airbnb.  Pe lângă numărul mai mic de apartamente la închiriat, în cartiere au apărut turiștii.

Ceea ce, la început, promitea să ofere o experiență unică, să permită turiștilor să înțeleagă și să trăiască precum localnicii s-a tranformat în coșmar pentru aceștia din urmă. Turistul are viață de turist, nu se trezește la 7am să plece la muncă. Petrece până la ore târzii, produce zgomot. Există apoi și o specie, poate nesemnificativă numeric, dar extrem de vizibilă, de turiști care, odată plecați de acasă, se transformă în imbecili. Urlete,  muzică dată la maxim, băutură, prostituate. Toate astea sunt greu de tolerat într-un bloc mic, în care oamenii au familii și trebuie să se trezească de dimineață. Și dacă poți închide ochii o vineri sau o sâmbătă seară, că sunt tineri, se distrează, să faci asta șapte zile din șapte devine un sport periculos pentru sănătatea mentală.

Airbnb e principalul vinovat. Dar nu singurul.

Deși suntem niște plângăcioși pe Facebook, adevărul este că trăim vremuri de  o prosperitate economică fără  precedent.  Din ce în ce mai multă lume își permite să călătorească. Multe bariere politice sau administrative au căzut. Nu știu câtă lume realizează, dar căderea comunismului a deschis porțile pentru un număr uriaș de turiști. E adevărat că oamenii vizitează și estul Europei, dar sunt convis că balanța e favorabilă vestului. Au urmat apoi turiștii chinezi. Internetul a ușurat munca de promovare a celor care lucrează în turism.

A venit apoi Facebook care a adus un strat nou de promovare: invidia. Lumea se laudă cu ce a mai vizitat, unde a mai mâncat. Cei care nu au fost încă în destinația respectivă vor și ei. Că doar ei nu sunt mai proști decât ăia de la 4.  Pentru cei implicați în industria turistică, banii au început să curgă și nimeni nu a tratat turismul ca o resursă de care trebuie să ai grijă.  L-au tratat ca pe o vacă de muls.

Mai multe orașe europene au început să impună restricții turișitilor, să limiteze vânzarea de alcool, să închidă terasele după miezul nopții.  Primarul orașului Dubrovnik din Croația a decis să reducă la 4.000 numărul de turiști care pot vizita centrul istoric al orașului într-o zi. Asta după ce, cu un an înainte, îl redusese la 8.000 pe zi. Nepalul caută soluții pentru a reduce aglomerația pe… Everest. Alpiniștii sunt prinși în abuteiaje pe munte.

Suntem din ce în ce mai mulți. Ne călcăm pe pantofi. Și pe nervi

Viorel Anghel
Viorel Anghel
Viorel Anghel, absolvent de Filo­sofie, a început să lucreze în pre­să în 1995, la ziarul Ulti­ma oră şi la agenţiile de pre­să Infomedia şi AR Press (Ro­mânia Liberă). A fondat şi condus, din 1999, mediaTRUST România, una dintre cele mai importante firme de monitorizare a presei din ţară. În Canada, din 2004. Pasionat de webdesign şi ascultător de muzică "made in Canada".

Ultimele articole

Articole similare