Că Liviu Dragnea va fi eliminat până la urmă din fruntea PSD, cred că e doar o chestiune de timp. Vom vedea dacă se va întâmplă în această criză cu premierul Tudose (la ora la care scriu nu cunosc deznodământul ședinței PSD) sau peste câteva luni, pe măsură ce liderul, cândva atotputernic, va mai pierde teren,  însă finalul mi se pare inevitabil.  

Și asta pentru că Liviu Dragnea a devenit o povară pentru propriul partid din multe puncte de vedere: este chipul programului de guvernare care se dovedește o șarlatanie, târăște partidul în tot felul de aventuri menite exclusiv să-i rezolve situația penală, încearcă un stil de conducere extrem de autoritar, cu ședințe de guvern paralele și promovarea strict a apropiaților săi, în principal din Teleorman. 

Adică încearcă să ia și țara, și PSD pe persoană fizică, ceea ce putea funcționa doar dacă programul sau se dovedea un autentic miracol de eficiență, nu o imensă minciună care se destrămă precum pânza putrezită.

Însuși chestiunea care pare să-i fi dat lovitura letală, Insula Belina, este emblematică pentru mentalitatea de vătaf a lui Liviu Dragnea. Nu s-a mulțumit să pescuiască în Dunăre, a vrut o bucată de Dunăre doar pentru el, că să nu se amestece cu prostimea.

Țara ca un mare Teleorman

Problema cea mai mare este însă ce rămâne în urmă acestui episod Dragnea, de tip „țara ca un mare Teleorman”, adică un dezastru economic.

„Niciodată nu am auzit atâția prieteni, oameni care o duc bine, care să-mi spună că se gândesc să plece din tară. Ăsta e rezultatul nebuniei din ultimele luni”, îmi spunea într-un recent interviu avocatul Gabriel Biriș. Și asta pentru că toată lumea cu minimă înțelegere a economiei înțelege că ne îndreptăm cu viteză spre o nouă criză, provocată de această data nu de vreun context internațional, ci de iresponsabilitatea guvernării PSD.

CITEȘTE ȘI:  Viorica Dăncilă a prezentat lista noului cabinet

Partidul se laudă cu o creștere economică record. Doar că ea însăși este un simptom al crizei care vine pentru că nu se bazează pe producție, export, investiții, ci pe consum și deficit. Veniturile bugetare sunt cu mult sub prognoză, în schimb cheltuielile au explodat din cauza majorărilor bezmetice de salarii, mai ales în zona demnitarilor și a administrației.

Deși a tăiat mai tot ce înseamnă investiție, guvernul nu prea mai are de unde să scoată cămașa deficitului, iar pentru fondurile europene este un nou an pierdut.  Foamea de bani a guvernului, strict pentru cheltuieli curente, este atât de mare încât a provocat o criză de lichiditate, ceea ce se vede în creșterea ROBOR, acea dobândă medie în funcție de care fiecare bancă stabilește nivelul dobânzii pentru creditele în lei.

BNR a dat drumul la tiparnița de bani și aruncă cu lichiditate în piață ceea ce nu poate provoca decât inflație, ale cărei semne se simt deja, ultima șansă pentru o domolire cât de cât a deficitului, dar o măsură care erodează rapid puterea de cumpărare.

Că să scoată bani din piatră seacă, guvernul face experimente despre care nu a suflat o vorba în campanie. Impozitul pe cifra de afaceri, atacul la fondurile private de pensii, split TVA, mutarea contribuțiilor de la angajator la angajat, toate sunt măsuri propuse fără o minimă analiză, fără un studiu de impact și care, luate la bani mărunți, se anunță cu mult peste puterile infrastructurii administrative de a le pune în practică fără imense blocaje și pierderi pe măsură la nivelul mediului de afaceri.

CITEȘTE ȘI:  Un nou avertisment UE la adresa României pe legile Justiției

La unele dintre ele guvernul a renunţat, după mari scandaluri, la altele ţine cu dinţii. De exemplu, mutarea contribuţiilor sociale de la angajator la angajat se anunţă extrem de nocivă pentru mediul privat, dar fără ea guvernul nu poate aplica legea salarizării şi va fi nevoit să admită că promisiunile de majorări salariale făcute în programul electoral şi de guvernare au fost doar minciuni. Şi adevărul acesta este, cât timp din majorarea de 25% promisă, aproape 23% reprezintă costul acestei mutări.

Se anunţă măsuri total neevaluate, scoase  din mânecă, se renunţă la ele pentru a fi avansate altele, o ţopăială fiscală care ameninţă existenţa firmelor mici, preponderent cu capital autohton, şi face imposibilă fundamantarea unei strategii pentru cele mari. Având în vedere şi atacurile violente la adresă capitalului străin, mulţi investitori se gândesc să plece şi cei care puteau fi tentaţi să vină, îşi iau gândul.

Indiferent cum şi când se va sfârşi, epoca Dragnea va lăsa în urmă o Românie slăbită, cu mult mai vulnerabilă în faţă provocărilor şi a războiului hybrid în plină desfăşurare cu Estul. Sau exact acesta şi este scopul unor lideri PSD pe care regulile occidentale, statul de drept îi încurcă.

Ad