Blocat într-un scaun cu rotile şi nevoit să exprime prin intermediul unui sintetizator de voce, Stephen Hawking, care a murit miercuri la vârsta de 76 de ani, şi-a consacrat viaţa înţelegerii secretelor universului şi popularizării astrofizicii, devenind o celebritate în domeniul ştiinţei
„Sunt sigur că handicapul meu are o legătură cu celebritatea mea. Oamenii sunt fascinaţi de contrastul între capacităţile mele fizice foarte limitate şi natura extrem de vastă a universului pe care îl studiez”, declara omul de ştiinţă contemporan cel mai celebru din lume, relatează AFP într-un comentariu amplu.
Stephen Hawking s-a născut la Oxford la 8 ianuarie 1942, cu exact 300 de ani după moartea lui Galileo Galilei.
Tatăl său, biolog, îşi dorea ca ca el să-i calce pe urme şi să studieze medicina la Oxford. Însă tânărul Stephen era deja pasionat de matematici. Întrucât această materie nu era predată la prestigioasa universitate, el a optat pentru fizică.
După trei ani, el a plecat la rivala Cambridge pentru a-şi continua aici cercetările în astronomie.
La puţin timp după ce a împlinit 21 de ani, el a aflat că suferă de o boală degenerativă care duce la paralizie, scleroză laterală amiotrofică (SLA).
Medicii nu i-au dat decât doi ani de viaţă. Neştiind nici măcar dacă va reuşi să-şi termine teza de doctorat, el a căzut într-o depresie profundă, din care va putea ieşi doar datorită întâlnirii cu o studentă la lingvistică, Jane Wilde, cu care s-a căsătorit în 1965.
Cuplul, care va divorţa 30 de ani mai târziu, va avea trei copii împreună. Stephen Hawking se va căsători apoi cu Elaine Mason (foto jos), de care se va despărţi după 11 ani, în 2006.
Corpul său se degradează inexorabil. În 1974, el este incapabil să se hrănească sau să se ridice din pat de unul singur. În 1985, el pierde definitiv capacitatea de a vorbi după ce a suferit o traheotomie în urma unei pneumonii.
Intelectul său rămâne însă intact, iar scopul să simplu: “înţelegerea completă a universului, de ce este cum este şi de ce există”.
În anii 1970 el dezvoltă ideea că găurile negre nu se mulţumesc să absoarbă toată materia şi lumina care trece prin apropiere ci emit şi o radiaţie, numită ulterior “radiaţia Hawking”.
Făcând acest lucru, el este primul care reuşeşte să se apropie de Sfântul Graal al fizicienilor, respectiv începe să concilieze cele două mari teorii care explică funcţionarea universului şi sunt aparent incompatibile, cea a relativităţii generale a lui Einstein şi mecanica cuantică.
Potrivit oamenilor de ştiinţă, această teorie i-ar fi adus premiul Nobel lui Stephen Hawking dacă ar fi putut fi demonstrată experimental.
La vârsta de 32 de ani, el devine cel mai tânăr membru al Royal Society, echivalentul britanic al Academiei de ştiinţe.
În 1980, el obţine catedra de profesor “lucasian” de matematică la universitatea din Cambridge, un post ocupat înaintea lui de Isaac Newton. El va renunţa la acest post în 2009, când a atins limita de vârstă.
Aprofundând cercetările sale despre originile universului, teoreticianul publică în 1988 “Scurtă istorie a timpului”, pentru a explica marelui public marile principii ale cosmologiei, Big Bang-ului şi teoriei corzilor, scrie Agerpres.
Niciodată o operă de popularizare ştiinţifică nu va mai înregistra un asemenea succes. De la apariţia sa, ea s-a vândut în peste nouă milioane de exemplare.
Stephen Hawking devine pentru publicul larg întruchiparea omului de ştiinţă, având tot mai multe intervenţii pentru a promova cercetarea şi, uneori, pentru a-şi exprima îngrijorarea privind posibilele ei derive.
Formidabil comunicator şi capabil să petreacă timp în condiţii de imponderabilitate în pofida handicapului său, el şi-a jucat rolul cu plăcere şi un mare sens al umorului, notează AFP.
Pagina sa de Facebook, pe care o alimenta cu mesaje semnate “SH”, are peste 4 milioane de prieteni.
Omul de ştiinţă şi-a jucat propriul rol în seriale precum “Star Trek”, “The Big Bang Theory” şi “The Simpsons”, a semnat cărţi pentru copii împreună cu fiica sa Lucy şi a “cântat” cu vocea sa sintetică alături de formaţii ca U2 şi Pink Floyd, dar şi alături de grupul umoristic Monthy Python.
În urmă cu an, el a apărut în cadrul unei conferinţe de la Hong Kong prin intermediul unei holograme. În faţa a sute de persoane, el a afirmat că răspunsurile la numeroase crize de mediu “vor veni de la ştiinţă şi de la tehnologie”.
În cuvintele sale
„Dacă am gasi forme inteligente de viață în Univers am fi în fața celei mai mari descoperiri științifice. Ar fi însă riscant să încercăm să comunicăm cu o civilizație extraterestră. Dacă extratereștrii ar decide să ne viziteze, finalitatea ar fi similară cu ce s-a întâmplat când europenii au sosit în America. Lucrurile nu s-au sfârșit bine pentru amerindieni”.
„Cred că cea mai simplă explicație este că nu există Dumnezeu. Nimeni nu a creat Universul și nimeni nu ne dictează soarta. Aceste lucruri mă determină să îmi dau seama că, probabil, nu există nici rai, dar nici viață după moarte. Avem o singură viață să apreciem minunatul design al Universului și pentru asta sunt foarte recunoscător”.
Handicapul m-a ajutat într-un fel fiindcă m-a scutit de nevoia de a sta în comisii plictisitoare și mi-a dat mai mult timp pentru gândire și cercetări.
„Dacă roboții vor produce tot ce avem nevoie, atunci viitorul va depinde de modul cum distribuim bogăția. Cu toții ne putem bucura de o viață relaxantă și plină de lux dacă bogăția produsă de roboți este distribuită în mod egal, ori cei mai mulți putem sfârși în sărăcie dacă deținătorii roboțiior vor refuza să distribuie bogăția comună. Până acum, se pare că se mizează pe cea de-a doua opțiune, iar tehnologia conduce la o inegalitate economică din ce în ce mai pronunțată”.
Foto deschidere: NASA HQ PHOTO – CC BY-NC-ND 2.0
