Comparând date din peste 100 de țări, un studiu publicat recent ajunge la concluzia că credincioșii ortodocși sunt mai puțin fericiți în comparație cu credincioșii catolici sau protestanți.
Studiul arată și că ortodocșii sunt refractari la nou, preferă locurile de muncă sigure și sunt asociați cu politicile de stânga ceea ce include și o implicare mai mare a guvernului în economie.
Cu alte cuvinte, mai puțin întreprinzători.
Spre deosebire de ei, catolicii sau protestanții nu agreează implicarea statului în economie. Protestanții sunt mai puțin de acord că îmbogățirea se poate face numai în detrimentul altora.
Constatările sunt în concordanță cu cele ale lui Berdyaev ipoteza că comunismul este un succesor al Ortodoxiei, spune studiul.
Aceste deosebiri între ortodocși pe de-o parte și catolici și protestanți pe de altă parte rămân valabile și atunci când comparăm țări care au fost sub dictatura comunistă. Țări ca Serbia, România, Bulgaria, Moldova sunt mai sărace și mai de stânga decât țări ca Polonia, Ungaria, Cehia, Slovacia, Croația sau țările baltice.
Studiul afirmă că aceste diferențe sunt date de diferențele teologice dintre aceste ramuri ale creștinismului: rațiune, individualism, chestionarea autorității (creștinismul apusean) vs. mistică, spirit comunitar, afecțiune (ortodoxia).
Prin acest studiu, printre altele, se poate justifica o parte a întârzierilor economice ale unor foste țări comuniste prin apartenența lor la credința ortodoxă. Cât adevăr este în asta? Greu de spus și nici nu ne propunem să răspundem la asta. Vrem doar să vă oferim mai mult context pentru a putea analiza singuri lucrurile.
„Ortodoxie = ținut pe loc”, nu e o idee nouă
Înăinte să acuzăm mâna lungă a lui Soros sau a străinilor să notăm că aceste idei nu sunt singulare. Istoricul Neagu Djuvara declara ceva similar în 2010, într-un interviu acordat Sabinei Fati în România Liberă.
Iată fragmentul respectiv.
„R.L: România pare să fie mereu într-o tranziţie incertă, o ţară aflată mereu în întârziere. Ce-i lipseşte pentru a recupera întârzierea?
N.D.: Istoria ne-a fost foarte vitregă: invaziile barbare s-au încheiat în Occident în jurul anului 900; în Orient, căruia îi aparţinem, ele se termină la 1200. Când treci de la o generaţie la alta e nevoie de 150 de ani de adaptare, de incubare. Doar la ruşi există o dată clară a trecerii de la civilizaţia bizantină la cea occidentală: 1 ianuarie 1700, când Petru cel Mare dă decretul prin care toţi boierii sunt obligaţi să-şi taie barba şi să se îmbrace după moda europeană. Tot atunci se modernizează armata şi, încet-încet, civilizaţia occidentală pătrunde în Orient. România a mers mai repede, dar în acest caz nu avem date concrete, schimbarea începe însă după 1800: în Transilvania modernizarea se face prin Biserica greco-catolică, iar în principate prin şcolile domneşti ale fanarioţilor. Dintre ţările ortodoxe am recuperat cel mai repede.
R.L: Totuşi, oricât de repede am merge, continuăm să fim în urma Ungariei, Poloniei, Cehiei?
N.D.: Ne-au oprit din cursa apropierii de Occident cei 50 de ani de comunism.
R.L: Şi Polonia, şi Cehia, şi Ungaria au fost blocate de comunism, dar şi-au revenit mai repede. Pe noi ce ne-a oprit?
N.D.: Ele „nu e ortodoxe”.
R.L. Ortodoxia ne ţine pe loc?
N.D.: Precis.
Weber și Etica protestantă
Max Weber a publicat „Etica protestantă și spiritul capitalismului” în 1904. Chiar dacă nu vorbește despre ortodoxie, Weber leagă dezvoltarea capitalismului de modul în care protestantismul și-a impus dogma.
„Succesul lumesc a devenit măsura încrederii în sine. Luther a susținut relațiile de muncă pe cale de formare. Weber califică aplicarea concluziilor lui Luther, observând că „vocația” divină nu mai era limitată la cler sau la biserică, ci se aplica oricărei ocupații. Prin urmare oamenii munceau cu sârg pentru a avea garanția faptului că se află printre cei aleși pentru mântuire”. (sursa)
Observațiile lui Weber sunt un argument în plus că apartenența la o religie sau alta pot influența atitudinea față de muncă.
Ce spun cifrele
Am spus să verificăm ceea ce studiul Băncii Mondiale spune cu câțiva indicatori statistici. Am ales Produsul Intern Brut pe cap de locuitor, salariu mediu net pe economie și indicele corupției realizat de Transparency International și indicele democrației realizat de cei de la Economist Intelligence Unit.
Țările sunt ordonate alfabetic, cu precizarea că în grupul țărilor ortodoxe, Cipru și Grecia au fost puse la urmă, cele două fiind țări care au scăpat dictaturii comuniste impuse de Rusia sovietică. Țările colorate în albastru sunt ortodoxe, cele în roșu catolice.
Iată care este situația cu indicele democrației
Ncio țară nu este considerată de către EIU drept o democrație funcțională (o notă mai mare de 8.00). Dacă exceptăm Grecia și Cipru, doar o singură țară ortodoxă obține o notă mai mare de 7, Bulgaria. În grupul țărilor ne-ortodoxe, șase țări au note mai mari de 7.
Iată care este situația cu indicele corupției
Graficul corupției probabil nu vă spune nimic nou: țările ortodoxe au o corupție mai mare. Doar Georgia și Cipru au un punctaj de minimum 50 de puncte în rândul țărilor ortodoxe. În restul, nu mai puțin de șapte țări obțin 50 de puncte minimum. Spre comparație, Canada, considerată una din țările cele mai puțin corupte, are 82 de puncte.
Iată care este situația PIB/cap de locuitor
Situația trece decisiv în favoarea țărilor catolice când ajungem la indicatorii strict economici. Produsul intern brut este anemic în țările ortodoxe, doar Grecia și Cipru reușind să facă față în competiția cu țările catolice.
Și salariu mediu net în dolari americani
Aceeași situație și în cazul salariul mediu net pe economie.
Grecia și Cipru, excepțiile ortodoxe
Grecia și Cipru sunt țările ortodoxe care, economic, fac mult mai bine decât restul țărilor de aceeași confesiune. Lipsite de dominația sovietică, integrate în comerțul internațional liber, aceste țări au progresat economic chiar dacă sunt ortodoxe. Desigur, Grecia este o țară cu probleme economice majore, în care falsificarea datelor economice a fost politică de stat. Dar este o diferență economică majoră între ea și restul țărilor ortodoxe.
Sunt aceste două țări o dovadă că ortodoxia nu are nimic de-a face cu performanțele economice?
Lipsa comunismului din aceste țări este explicația pentru această situație?
Și atunci, cum explicăm faptul că din fostul lagăr socialist, țările care nu sunt ortodoxe au reușit să avanseze mult mai rapid?
Fără concluzii
Autorii studiului menționează faptul că nu pretind că au oferit o soluție care explică totul. „Sunt multe forțe care modelează dezvoltarea politică și economică, și religia este una dintre ele”, spun ei în lucrarea citată.
Totuși nu se poate să nu observăm că „ideologia și ideile comuniste au înflorit tocmai în țările mai sărace, cu o puternică tradiție ortodoxă estică. Aceste constatări vin ca un sprijin pentru teoria lui Berdayev după care „sistemul social al comunismului poate fi în întregime conciliat cu creștinismul ortodox, mai mult, în orice caz, decât sistemul capitalism”, mai spun autorii.
