Decizia Curții Constituționale care va conduce la decapitarea Direcției Naționale Anticorupție înseamnă sfârșitul pentru România. Țara revine din punct de vedere politic și prin cum funcționează instituțiile sale în anii ’90.
Mă tem că va fi o întoarcere în timp insurmontabilă, mai ales în actualul context internațional. România va face parte dintr-un grup „select” de țări ca Turcia, Rusia sau Ungaria, cu guverne autoritare, care vor mima jocul democratic cât să primească în continuare subvenții de la Uniunea Europeană, dacă aceasta va continua să existe în forma actuală, un lucru de care, personal, mă îndoiesc.
Pronosticul meu e că UE se va transforma într-o Europă cu mai multe direcții și țări ca România, Ungaria sau Polonia vor fi excluse ușor, ușor de la masa discuțiilor.
Instituția prezidențială din România, pe care PSD nu a mai câștigat-o după Ion Iliescu, a fost golită de sens. Președintele, care ar fi putut avea o balanță a puterii în anumite situații, nu mai are niciuna.
Sub umbrela sloganului „Parlamentul reprezintă poporul, doar el poate decide”, Parlamentarii români vor continua să-și impună legea, evident în folosul lor.
Guvernarea PSD a dus deja economia românească pe marginea prăpastiei. Dincolo de cifrele prezentate cu un patos similar realizărilor din Epoca de aur stau alte cifre, mai triste, despre care nu se vorbește.
„După primele patru luni din 2018, România are un deficit bugetar record de 7.4 miliarde lei (!!!) relativ la aceeași perioada a anului trecut, rezultatul veniturilor fiscale mai mici (deși ANAF se tot laudă), dar mai ales al creșterii cheltuielilor publice fără niciun fel de legătură cu realitatea economică a României”, afirmă pe Facebook senatorul Florin Cîțu.
„De exemplu, cheltuielile cu dobânzile cresc cu 56% față de primele 4 luni din 2017. În condițiile în care datoria publica „scade”. Creșterea cheltuielilor cu dobânzile este determinată atât de creșterea datoriei publice cât și de triplarea costului de finanțare. Ambele fiind efectele, în exclusivitate, implementării programului de guvernare al PSD”, mai spune el.
Relativa bunăstare de moment va face loc sărăciei pe termen lung. Autostrăzile nu vor crește peste noapte. Nici investitorii străini nu vor veni în valuri.
Cu toate instituțiile statului aflate sub pantoful PSD, cu doi ani înainte de alegerile parlamentare, viitorul nu sună bine nici pentru România, nici pentru români. Alegerile prezidențiale din 2019 sunt, de azi, total lipsite de conținut.
Desele amânării ale proceselor de corupție în care sunt implicați politicienii PSD au primit, prin decapitarea DNA, un semnal clar că liderii politici sunt de neatins. Vom vedea achitări pe bandă rulantă de acum încolo. Baronii PSD își vor continua afacerile și se vor îmbogăți pe spinarea românilor care vor primi pâine, mititei și circ.
Presa neaservită este deja o raritate și sursele de informare necontrolate de PSD pot fi numărate pe degete.
Semnalul primit de societate va fi demoralizator. Gândurile de emigrare vor fi puse mai rapid în practică, chiar dacă o parte din cei care vor să o facă vor mai spera într-o minune în doi ani. Minunea nu va veni. Opoziția este lipsită de forță, unitate și viziune.
Strada. Strada e importantă, dar nu poate face mare lucru. Schimbările sunt făcute de politicieni, iar departamentele de resurse umane ale partidelor sunt sublime, dar inexistente. Iar PSD-ului nu-i mai e frică. Pentru că frica de închisoare e mai mare decât frica de stradă.
