Toronto Raptors câștigând finala NBA a fost una dintre cele mai bune pledoarii în favoarea sportului ca liant pentru o societate.
Am văzut unul din meciurile finalei într-unul din multe baruri din Montreal cu specific sportiv. Genul acela de bar fără fițe, cu bere multă și ieftină, în care oamenii se strâng să vadă meciurile pe ecrane gigant, să mânănce nachos sau pizza și pentru atmosfera care e inclusă în preț.
Barul era deja aproape plin când am ajuns acolo. Și în vreme ce Raptors alerga între apărare și atac, valuri și valuri de oameni intrau pe ușă.
Aflat în Canada la periferia marilor sporturi nord-americane, baschetul devenise dintr-o dată „mainstream”, întorcând spre el ochi care până acum priviseră doar hochei, fotbal american sau baseball.
Lumea s-a înghesuit la mese, ca toți să aibă un loc. Hipsteri în skinny jeans alături de bărboși fioroși, tautați și cu mușchii umflați, albi alături de negri, tineri alături de bătrâni, francofoni alături de anglofoni și imigranți, toți erau dintr-o dată frecventabili, așa cum ar trebui să fie în fiecare zi dacă prejudecățile nu ne-ar bântui, toți erau acolo uniți de joc.
„We the North” – strigătul prin care Toronto și-a marcat încă o dată teritoriul, și-a consacrat statutul, a scris cu litere de tipar că ei sunt „Metropola”, epicentrul economic, cultural și sportiv al Canadei.
„Go Raptors!”
Nimeni nu s-a chinuit să strige încurajări în franceză. Un meci al celor de la Raptors într-un bar din Montreal este un coșmar pentru Office québécois de la langue française.
„We the North” – Toronto Raptors impune Canadei noul brand de țară oferind canadienilor accesul la epicul care le lipsea. În fața celor de la Golden States nimeni nu era cotat cu șanse de câștig. Cel puțin nu până la această finală. Raptors erau văzuți de mulți ca fiind periferia NBA. Insolitul. Singura echipă care nu e americană. Canadienii.
„We the North” e un strigăt care a transformat un handicap într-un atu. Care a strâns în jurul său oamenii de la un ocean la altul, care i-a făcut canadieni fără rezerve.
Și mai e ceva foarte important. Baschetul nu e un sport aproape alb, ca hocheiul. E suficient să arunci o privire în tribunele de la Centre Bell, la meciurile Canadiens de Montreal și apoi să te uiți la meciurile celor din Toronto să vezi diferența de diversitate. Aceeași diversitate se vede și în „Jurassic park”-urile amenajate în toate colțurile Canadei și unde oamenii s-au strâns să urmărească meciurile împreună.
Iar cei de la Raptors sunt, ca echipă sportivă, cea mai bună oglindă a Canadei. O echipă multiculturală, în care oameni de origini diferite pun umărul pentru un singur scop.
