Renumitul Carnaval de la Québec a avut editia inagurala in 1894, devansat fiind de un altul, organizat la Montréal. Acesta din urma a avut insa viata scurta, fiind organizat doar intre anii 1883 si 1889, astfel ca toate fortele provinciei s-au concentrat asupra celei ce avea sa devina cea mai populara serbare a iernii de pe continentul nord-american, Carnavalul de la Québec. Acesta reflecta – dupa parerea celor ce au studiat fenomenul – o expresie specifica spiritului francofon, iubitor de petrecere si divertisment. Paradoxul este ca initiativa primei sale organizari a apartinut minoritatii anglofone din Capitala, care reprezenta, la sfarsitul secolului al XIX-lea o adevarata putere economica in Québec. Anglofonii au vazut in Carnaval ocazia de a aduce profit pentru industria hoteliera si comert, in vreme ce francofonii au imbratisat cu entuziasm ideea de a transforma lunga iarna canadiana dintr-un sezon “mort”, intr-un prilej de bucurie.
Arhivele arata ca, la prima editie a Carnavalului de la Québec (29 ianuarie-3 februarie 1894) au luat parte 70.000 de spectatori. Inaugurat de Guvernatorul general al Canadei, Lordul Aberdeen, Carnavalul a uimit prin bogatie si varietate: baluri, concerte, focuri de artificii, sporturi in aer liber si concursuri, plimbari in imprejurimile orasului, vizite la satul huron din l’Ancienne Lorette, la Cascadele Montmo-rency si la sanctuarul Sainte-Anne-de-Beaupré, “glissade” si expozitii de artizanat. Inaugurata cu asemenea pompa, sarbatoarea trebuia sa fie, cu fiecare noua editie, la inaltime. In 1896, al doilea Carnaval aducea, ca noutate, concursul sculpturilor in gheata si cursele saniilor trase de caini.
Programata, la inceput, din doi in doi ani, aceasta sarbatoare a zapezii va fi organizata sporadic in perioada Primului Razboi Mondial si a crizei economice din 1929, situatie care va dura pana in anii ‘50. Ideea relansarii sale, in formula anuala, s-a izbit in acea perioada de opozitia clericilor, care actionau in numele “moralitatii publice”. Sustinatorii proiectului au avut insa castig de cauza. Carnavalul de la Québec se organizeaza, din 1953 incoace, la sfarsitul lunii ianuarie si inceputul lui februarie, ca o prelungire a Sarbatorilor de iarna si ca un preambul al Serbarilor pascale.
La editia din 1955 a fost construit primul Palat de gheata al Carnavalului. Aici aveau loc multe dintre activitati si tot aici se vindea efigia lui Bonhomme Carnaval; castelul era si loc de “pedeapsa” pentru vizitatorii care nu purtau insigna oficiala a Carnavalului – care erau inchisi acolo pret de cateva momente. Construit initial pe locul actual al Bibliotecii Centrale, Palatul a fost “mutat” apoi vis-à-vis de Parlament. Si materia prima de constructie s-a schimbat in timp, trecand de la gheata si fibre de sticla, la zapada (din 1979 incoace).
Curtea unui Bonhomme
Reprezentantul oficial al Sarba-torii este Bonhomme Carnaval, o varianta “insufletita” a unui om de zapada, care prezinta asemanari cu eroii populari din povestile quebecheze: costum alb, incins cu un brau cusut cu motive traditionale si caciula rosie. Departe de a fi o mascota, Bonhomme Carnaval este persoana de care depinde, in mare masura, reusita sarbatorii. El este si mesagerul Carnavalului de la Québec peste tot prin lume. Cu aproximativ o luna inainte de inceperea Sarbatorii, Bonhomme isi face intrarea in oras, in mod spectaculos, moment in care primarul ii incredinteaza cheile orasului. Deplasandu-se cu un vehicul special, Bonhomme va prezida – insotit de “curtea” sa oficiala (regina si cele 6 ducese) – toate activitatile importante.
Regina Carnavalului este aleasa prin tragere la sorti, dintre toate candidatele propuse de reprezentantii celor 7 ducate care poarta numele unor personaje importante din istoria Québecului: Cartier, Champlain, Laval, Frontenac, Lévy, Montcalm, Montmo-rency. In functie de numarul lumanarilor vandute, ducii pot face intre 34 si 40 de propuneri. Nominalizarile sunt inchise in capsule si introduse intr-o urna care va fi apoi sigilata si purtata, sub escorta, la Estrada Palatului, unde Zeul hazardului va extrage numele castigatoarei. Regina isi primeste sceptrul si coroana din argint cu imitatie de pietre pretioase, in forma de palat de gheata, in cadrul unei ceremonii somptuoase.
Ducesele sunt, la randul lor, gazde ale Sarbatorii. Mai mult, ele sunt si “relationiste”, luand, in vederea acestui rol, cursuri de comunicare orala si viata sociala, inainte de inceperea Carnavalului. Ducesele sunt selectate – in urma scrisorilor pe care candidatele le trimit inca din toamna – de catre un juriu anume intocmit. Ele vor locui, pe toata perioada Carnavalului, la Castelul Frontenac, impreuna cu Doamna de companie, o persoana menita sa le sfatuiasca si sa le ajute in activitatile desfasurate.
Pregatirile pentru Carnaval dureaza pe tot parcursul anului, data fiind amploarea manifestarii si numarul mare de activitati. Astfel, programul este impartit in doua categorii: activitati socio-culturale si activitati sportive si in aer liber. Din prima categorie fac parte concursuri de sculptura in zapada, baluri, seri cu specific etnic, concerte de jazz, gale, seri in memoria unor cantareti celebri, dejunuri speciale, concursuri de coafura, de machiaj sau… concurs de mustati. Din cea de-a doua categorie fac parte toate sporturile de iarna, plus curse de caini inhamati la sanii, curse de “mo-toneiges”, focuri de camp, petreceri in corturi. Sunt asteptate cu interes si cele doua defilari de noapte, unde pot fi vazute care alegorice, majorete, fanfare, clovni, marionete uriase si personaje din povesti.
Principala sursa de venit a Carnavalului o reprezinta subventiile guvernamentale, insa nici contributia populatiei nu e de neglijat. In trecut, banii erau obtinuti din vanzarea de lumanari. Cu timpul, ele au fost inlocuite cu bilete de loterie. Marea tragere are loc in cadrul unui spectacol televizat, oferindu-se un premiu principal de cateva zeci de mii de dolari si alte premii mai mici. Alte venituri sunt procurate prin vanzarea – la SAQ – a unor specii de vinuri rosii, reunite sub numele “La Cuvée du Bonhomme”. Consumandu-le, viitorii participanti la Carnavalul de la Québec pot simti, cu ceva timp inainte, bucuria marii sarbatori.
