Banii inapoi!

Ceva se misca in Romania. Gica Popescu s-a prezentat la circa financiara cu un cec de 400 de mii de dolari, impozitul pe transferul fotbalistului Bratu in Turcia. Prin acest gest laudabil, fostul mare fotbalist si-a recunoscut evaziunea fiscala si a recastigat o parte din demnitatea pierduta in afacerile cu Giovanni Becali. Marele vanzator de fotbalisti si-a pierdut licenta de impresar, postul de presedinte la Dinamo si parca si tupeul iesit din comun. Cine si-ar fi putut inchipui inainte ca s-ar putea cineva atinge de acest personaj?
Mai mult, necazurile lui Giovanni de abia acum incep: el are de justificat diferenta dintre banii primiti de Dinamo si cei platiti din Italia pentru Mutu, adica vreo 5 milioane de dolari. Bani pentru care va trebui sa plateasca impozit. Deocamdata este in plina desfasurare campania de recuperare a impozitelor. Acuzatiile de evaziune fiscala, in Occident considerate la fel de grave ca si crimele, mai asteapta. Pentru ca, vorba fostului ministru PSD de Finante, Mihai Tanasescu, nu exista o baza de date care sa ofere informatii despre istoria veniturilor tuturor contribuabililor. Si deci averile (cheltuielile) nu pot fi judecate in functie de venituri. Tanasescu semneaza articole critice la adresa Fiscului portocaliu, in loc sa aiba bunul simt sa taca. Pentru ca realizarea unei baze de date privind istoricul fiecarui contribuabil trebuia introdusa demult, de pe vremea Guvernului Nastase. Dar cine avea atunci interes sa controleze averile, cand chiar ei si le ridicau?
“Toata lumea ar trebui sa-l sprijine pe Sebastian Bodu”, acesta era titlul unui excelent articol publicat de Ilie Serbanescu, unul din putinii adevarati analisti din tara. El spunea ca toata lumea ar trebui sa-l aplaude pe un om care incearca sa aduca banii furati inapoi in conturile statului. Din pacate, nu sunt prea multi analisti in Romania care sa aplaude incercarea unui om de a-si face datoria, pentru ca ei sunt preocupati de scenarii fanteziste privind instalarea statului politienesc, si, chipurile, incalcarea drepturilor omului. Atat de ramificate sunt interesele in lumea afacerilor necurate patronate de PSD incat si presa este atinsa.
Niciunde in lumea civilizata hotii nu sunt tratati cu atata ingaduinta. In Romania, cand este descoperit vreunul, toti se reped sa conchida ca asta e comanda politica, perchezitia este o masura a statului politienesc si ca sunt altii care au facut lucruri mult mai grave. Acestor purtatori de opinii nu le-ar strica un stagiu peste Ocean, sa vada cum functioneaza un adevarat stat politienesc – necrutator cu cei care incearca sa fure.
Asa se explica de ce toata lumea s-a dus acasa la Adrian Nastase, sa-i admire tablourile si sa vada ce baiat de treaba este fostul prim ministru cand se simte incoltit.