Cine nu e mizantrop, devine

Citește și

Viorel Anghel
Viorel Anghel, absolvent de Filo­sofie, a început să lucreze în pre­să în 1995, la ziarul Ulti­ma oră şi la agenţiile de pre­să Infomedia şi AR Press (Ro­mânia Liberă). A fondat şi condus, din 1999, mediaTRUST România, una dintre cele mai importante firme de monitorizare a presei din ţară. În Canada, din 2004. Pasionat de webdesign şi ascultător de muzică "made in Canada".

Merg sa ii intalnesc pe cei de la Théâtre de l’ Utopie intr-o seara de miercuri, in care se repeta pentru prima oara in “bazin”. Trec printre cativa gentilomi cu peruci, aflati in pauza; ne salutam ceremonios. Nu e nevoie sa intreb pentru a afla unde este sala: se aud de departe voci, rasete, batai din palme. Atmosfera se poate descrie prin cateva cuvinte: tinerete si bucurie de a juca teatru. Regizoarea Cristina Iovita nu se deosebeste prea mult de proaspetii absolventi cu care lucreaza: traieste cu emotie fiecare scena, aproba elanul replicilor si incurajeaza cu voiosie inovatiile propuse de actori. Scaunul pe care si l-a rezervat este parasit la fiecare cateva minute: regizoarea intra in scena pentru a aranja o tinuta sau a explica o miscare, dar mai ales pentru a se asigura ca tinerii ei actori se patrund de spiritul lui Molière.

Atunci cand imi spune ca Molière este comic, Cristina Iovita vorbeste foarte serios. “Este o comedie; omul trebuie sa rada. Asta ne-am propus noi sa facem, sa readucem spiritul ludic in scena. Pana acum, eu nu am vazut o productie Molière la care sa se rada din toata inima. Ba chiar au fost incercari de a scoate orice urma de umor din teatrul lui, sustinandu-se ca, de fapt, personajele lui sunt tragice.” Intoarcerea la comedie este deci principalul scop pe care l-a vizat regizoarea, atunci cand a ales sa puna in scena Le Misanthrope ou Molière en hiver, o adaptare libera dupa piesa Mizantropul, scrisa de Molière in 1666. Este, de atfel, prima oara cand regizoarea pune in scena o piesa a acestuia pe pamant canadian.
Pentru Dominic Darceuil, actorul care interpreteaza rolul principal, este, de asemenea, prima oara cand “joaca Molière” intr-un spectacol, daca facem abstractie de montarile din timpul studiilor (este absolvent al Scolii Nationale de Teatru si al Conservatorului Lassalle) si de perioada copilariei cand, impreuna cu verisorii sai, interpreta diverse scene din piesele citite, in camera de la subsol a casei parintesti. La fel, Brigitte Pogonat (absolventa a Conservatorului de arta dramatica din Montréal si a Conservatorului Lasalle), interpreteaza – prin rolul Célimènei – un prim personaj molieresc.

- Publicitate -

Actori care aluneca

“Prima aparitie a Célimènei este pe patine cu role, spune Brigitte Pogonat. Nu am mai mers niciodata cu patine pana acum si, la inceputul repetitiilor imi era un pic teama. Dar apoi am vazut ca nu este deloc greu, pur si simplu ma las sa alunec. Ba chiar, din pricina rochiei lungi, am impresia ca plutesc usor deasupra solului, ceea ce imi place foarte tare. Cred ca si asupra spectatorilor are efect.”
Mai sunt si alti actori care evolueaza pe patine; aceasta idee serveste – in conceptia Cristinei Iovita – la crearea “magiei de scena” (o scena care este, in fapt, un bazin golit de apa si de decoruri). Impresia de suprafata inghetata indreapta gandul spre ideea de “inghet spiritual”: “Tot ce este lumina, e soare inghetat, tot ce a fost bucurie, muzica, a devenit un sport, un mod de a se deplasa, o frivolitate in plus, un joc superficial, o falsa stralucire”, afirma regizoarea. Este unul dintre mijloacele folosite pentru a “actualiza” piesa lui Molière, care, de altfel, ramane mereu actuala deoarece: “Orice text mare trateaza intrebari existentiale majore si vorbeste despre natura umana“.
Aceasta parere este impartasita de Dominic Darceuil, interpretul lui Alceste: scos din contextul specific secolului al XVII, personajul lui Molière ramane reprezentativ, deoarece “sa vorbesti despre tot ce este minciuna si aparenta este, credeti-ma, mereu actual. Mai ales ipocrizia ramane mereu aceeasi, chiar daca, in zilele noastre, ea este mai putin eleganta decat in acea epoca“.

“On ne voit point le coeur”

- Publicitate -

Dupa Dominic Darceuil, acest fragment din textul lui Molière rezuma cel mai bine realitatea – de atunci si de acum. Un bun exemplu este insasi situatia Teatrului Utopiei care, neavand nici un fel de subventie si traind doar din donatii si din incasari, nu poate realiza decat una-doua productii pe an. Regizoarea Cristina Iovita marturiseste, cu amaraciune, ca de ani de zile se lupta si ea cu mediocritatea epocii, precum Mizantropul lui Molière. “Incerc sa salvez niste actori, sa iau niste tineri de pe bancile scolii si sa le dau sansa sa joace – in aceata perioada in care tinerii actori sunt condamnati sa faca orice altceva ca sa se intretina.”
Ce inseamna sa fii proaspat absolvent de actorie? “Este o sansa sa patrunzi in visele oamenilor – spune Dominic Darceuil – insa, ca meserie, trebuie sa recunosc ca nu-mi ofera deloc impresia de securitate.” Tanarul actor se lasa in voia momentului si joaca de fiecare data “ca si cum ar fi ultima data“, refuzand sa aiba mai multe proiecte in acelasi timp. Cat despre interpreta Célimènei, Brigitte Pogonat, ea adauga preocuparilor teatrale, un “job” in care “lucreaza cu adolescentii”. Dar este multumita ca poate sa joace teatru si este la a doua colaborare cu Cristina Iovita, pe care o apreciaza pentru ca stie sa lase libertate actorilor.

Strivit de bazin

Teatrul de avangarda pe care il practica Théâtre de l’Utopie este un teatru renascentist. Cristina Iovita incearca o revitalizare a spectacolului popular, inovand pe sistemul Commediei dell’Arte si “estetizand pana la Dumnezeu”. Regizoarea sustine ca nu e deloc vorba de un teatru elitist : “Au fost adusi, la cateva spectacole ale noastre, grupuri de “démunis”, care se presupune ca sunt complet lipsiti de educatie. Ei bine, ei au priceput ca teatrul e imagine: intelegeau glumele si radeau la momentul potrivit; teatrul Renasterii era unul popular.”
Le Misanthrope ou Molière en hiver respecta textul piesei pana la… epilog. Atunci, Alceste cade intr-o alta lume, totul devine un vis si piesa reincepe, de data aceasta in proza, folosind limba vorbita aici, la Québec. Lipsit de sublimul versului, textul molieresc lasa locul unor sloganuri contemporane. “Nici o rebeliune nu e posibila de unul singur, spune Cristina Iovita. Alceste vrea sa plece, insa nu are unde, fiindca din aceasta sala nu se poate iesi.”

Spectacolul va fi jucat intre 10 martie si 6 aprilie, la Bain Saint-Michel (5300, Saint-Dominique), de la ora 20h00, de marti pana sambata. Din distributie face parte si actorul de origine romana Costa Tovarnisky. Pretul unui bilet este de 20$; biletele pot fi rezervate la telefonul (514) 253-8166.

- Publicitate -
- Publicitate -
On continue de se protéger!

Ultimele articole

Muzeul Grevin din Montreal s-a închis

Muzeul Grevin din Montreal a anunțat azi că își închide porțile definitiv. Decizia a intrat în vigoare imediat. „După un...
- Publicitate -
- Publicitate -

Articole similare

- Publicitate -