In urma cu numai patru ani, cei care auzisera de Pavel Stratan puteau fi numarati pe degete. Astazi, molcomul moldovean, made in Basarabia, este o vedeta in adevaratul sens al cuvantului.
In Romania, ascensiunea lui Pavel Stratan a fost fulguranta. “Importat” in Romania de studentii de la Chisinau veniti la studii la Bucuresti, Pavel Stratan a facut mai intai turul caminelor studentesti pana ce un realizator al unei emisiuni de radio a inceput sa-i transmita muzica pe undele hertiene. Ca un tavalug, muzica sa plina de sensibilitate si versurile parca desprinse din Amintirile din copilarie ale lui Creanga, au navalit peste sufletele romanilor.
Este suficient sa-i asculti cantecele o singura data. Apoi betia te cuprinde si devii, intr-un fel fara voia ta, dependent de aceasta muzica plina de nostalgia unei copilarii pe care am trait-o sau doar ne-am imaginat-o.
Pana acum, Pavel a scos doua albume: Amintiri din copilarie vol. I si vol. II. Este casatorit, are un copil, traieste la Bucuresti, se pregateste sa scrie prima lui carte si este mai degraba scump la vorba si la vedere. Este o vedeta atipica si tocmai de aceea este, cel putin pentru mine, o vedeta adevarata.
Pagini Romanesti: Rareori un artist s-a bucurat de un succes atat de rapid si de o apreciere aproape unanima. Care este secretul?
Pavel Stratan: Poate ca secretul nu este la mine, cel care am scris mesajul din piese, ci poate este la lumea care a inteles corect ceea ce am vrut sa spun.
Am impresia ca romanii din Romania te iubesc mai mult decat cei din Basarabia. Te simti mai iubit in Romania?
Ma iubesc si in Basarabia la fel de mult, numai ca cei de acolo au ocazii mai putine sa ma intalneasca si sa-mi spuna acest lucru. Pentru ca mare parte din timp sunt in Romania.
Traiesti la Bucuresti din motive comerciale sau fiindca iti place?
Pentru mine, vanzarile albumelor m-ar putea trimite sa traiesc in oricare parte a lumii, dar am fetita de 3 ani la gradinita si, de fiecare data cand se intoarce seara acasa, mor de fericire s-o ascult cat de frumos vorbeste romaneste.
Tu faci o muzica din suflet si pentru suflet. Te-am vazut in cateva randuri plangand pe scena, iar muzica ta are o dimensiune trista, chiar si atunci cand e vesela sau mai degraba ironica. Esti un om trist?
Stiu ca unui barbat nu-i sta bine sa planga, asa dicteaza morala publica. Insa acasa plang foarte des, si nu de tristete, ci pentru ca traiesc si simt atat fericirea, cat si restul lucrurilor. Ma bucur si ma doare in acelasi timp. Cu toate acestea, pentru mine scena este locul unde imi pot stapani cel mai bine lacrimile.
Tatal meu m-a iubit fara sa-mi spuna, iar eu vreau sa-i spun dar nu mai am cui
Din muzica ta reiese un atasament deosebit fata de tatal tau. Care este povestea acestui atasament?
Tatal meu a fost cel care m-a iubit fara sa-mi spuna, iar eu sunt cel care as vrea sa-i spun, dar nu mai am cui.
O buna parte din muzica ta are drept subiect bautura, dar bautura este, cel putin la tara, la oamenii care duc o viata grea, un “tratament” pentru suferinta. Canti suferinta oamenilor simpli?
Noi toti suntem simpli, numai ca unii dintre noi nu stiu acest lucru.
Cum traiesti succesul enorm si destul de abrupt de care te bucuri acum?
Intr-o zi, un om s-a dus la Dumnezeu plangandu-se ca nu are indeajuns pamant. Dumnezeu i-a spus: “Maine dimineata porneste la drum pe jos, si cat vei reusi sa mergi pana seara, pana acolo va fi pamantul tau”. A doua zi omul s-a sculat cu noaptea-n cap si a rupt-o la fuga. Dar mult n-a putut sa fuga si a cazut. Eu cred ca atata timp cat voi merge la pas, nedorindu-mi sa-mi intrec succesul, va merge totul bine.
Sunt romani, si nu putini, care au nevoie de “traducatori” pentru unele din textele tale. Crezi ca accentul si cuvintele arhaice sau regionale ajuta muzica ta sau din contra?
Nu cred ca exista cineva care nu iubeste o piesa pentru ca nu intelege din ea doua cuvinte. Mai degraba cred ca sunt multi care inteleg o piesa in intregime, dar nu o plac.
Multa lume iubeste muzica ta, dar putini sunt aceia care cred ca ea s-ar putea impune si in afara spatiului romanesc, asa cum, de exemplu, au reusit cei de la O-Zone. Tu cum vezi lucrurile?
In anul 2002, cand puneam primele versuri pe foaie, nu ma gandeam la succesul trupei O-Zone in Romania. Si fiti sigur ca nici acum, de unde ma aflu, nu ma gandesc la succesul Madonnei. Si ar fi bine ca dintre cei putini care se mai gandesc ca muzica mea ar prinde in afara, numarul lor sa fie din ce in ce mai mic, atata timp cat eu singur nu ma gandesc la asa ceva.
Daca toti romanii s-ar intoarce in tara lor, nu mi-as mai dori vreodata sa cant si in alta tara
In afara de Moldova si Romania, ai dat concerte si in alte tari?
Daca ar fi vreodata sa se intoarca toti romanii in tara lor, nu mi-as mai dori niciodata sa cant si in alta tara, cum de altfel nici n-am cantat.
Probabil ca stii, dar, daca nu, iti spun eu ca multi dintre romanii ce traiesc in Canada iubesc foarte mult muzica ta. Ai in program un turneu peste Ocean?
La onorariul pe care il cere managerul meu pentru Canada, cred ca le-ar fi mai convenabil organizatorilor de acolo sa-i aduca pe romani aici, decat sa plec eu la ei.
Ai avut recent un eveniment important la Chisinau. Despre ce este vorba?
La fiecare concert eram intrebat daca ceea ce povestesc eu in piesele mele este adevarat, si daca personajele despre care cant sunt reale. De aici mi-a venit si ideea sa-mi adun toate personajele la un concert, la care au si fost – (Vasile Mangu, Ghita, Cota, Chiron, Balaban, Firlea, Marica si Luluta) si sa dovedesc publicului ca ei sunt adevarati. Concertul a fost extraordinar, de altfel cum ma si asteptam sa fie. Ma gandeam la un moment dat sa-i invit odata si la Bucuresti, dar de unde in Romania atata “jin”?
Am inteles ca lucrezi la prima ta carte, care se va numi tot “Amintiri din copilarie”, ca si albumele. Simti ca nu poti spune tot ceea ce vrei prin muzica sau este o idee comerciala?
Comerciale sunt doar ideile care se vand. Ideile mele stranse la un loc in aceasta carte, vor fi doar cumparate.
In afara originii comune – Basarabia, si a succesului in Romania, ce altceva mai au in comun Pavel Stratan si grupurile O-Zone si Zdob si Zdub?
In comun nu stiu ce-ar mai fi de spus, iar diferenta este ca eu niciodata nu ma voi desparti de mine.
In afara celor doua grupuri pomenite mai sus, mai sunt insa si alti artisti de la Chisinau care au avut sau au succes in Romania, cum ar fi, spre exemplu, Anna Lesko. Ce relatie exista intre voi? Va cunoasteti, va ajutati sau va ignorati ?
Anna Lesko este pentru mine o cantareata super draguta si relatia dintre noi este extrem de buna. Mai ales ca noi avem foarte des ocazia sa nu ne intalnim, chiar cateodata, intotdeauna. Cel putin pana acum.
Ai dat deja multe interviuri. Exista vreun lucru despre care nu ai fost inca intrebat si pe care vrei sa-l impartasesti cu cei care iti iubesc muzica?
Unicul lucru de care nimeni nu m-a intrebat, ar fi: La ce varsta am implinit 16 ani?
Care este lucrul de care esti cel mai multumit din tot ce ai facut pana acum?
Copilul.
