Bon anniversaire!

Desi recunostea ca are o casnicie fericita, Vasile nu reusea sa-si aminteasca cum a cunoscut-o pe Elena. Poate intr-un cerc de prieteni sau la una din seratele studentesti prin care bantuia cu amicii. Uneori avea impresia ca au fost impreuna dintotdeauna. Isi amintea doar ca parea o fetita delicata si zglobie, debordand de veselie, ce aducea mai mult a liceana si despre care nu si-ar fi putut imagina ca va deveni sotia lui. Ceea ce isi amintea insa foarte bine era ziua in care s-au casatorit. In curand se vor implini zece ani; ca de fiecare data, apropierea acestei aniversari il facea sa rememoreze clipele de fericire pe care le-au trait impreuna, dar si momentele de cumpana pe care le-au depasit. Caci, chiar inceputul relatiilor lor, a fost supus unei grele incercari care, credea el cu convingere, nu i se putea intampla decat lui si pe care mi-a povestit-o numai mie, ca bun prieten.
Hotarasera sa faca o excursie pe muntele Zagan, urmand sa petreaca o noapte la cabana Ciucas. Fiind situata in apropierea statiunii Muntele Rosu, nu era foarte aglomerata, turistii preferand sa doarma in statiune. Fusese renovata recent si constituia un refugiu excelent pentru iubitorii naturii nealterate de civilizatie.
An seara aceea erau singurii oaspeti, ceea ce facea sa sporeasca atmosfera idilica. Nimic nu prevestea situatia dramatica prin care aveau sa treaca si care putea sa schimbe cursul destinelor lor.
Ancepusera pregatirile de culcare, cand natura si-a cerut drepturile. Toaleta, un closet turcesc, se afla undeva in padure si era, de fapt, o groapa zidita, peste care fusesera instalate niste cabine, avand fiecare practicata in podea cate o gaura, deasupra careia te asezai pe vine.
Cum pentru o fata delicata si neobisnuita cu aventura, drumul prin padure, pe intuneric, putea sa para plin de primejdii, Vasile a luat lanterna si a insotit-o, cu atat mai mult cu cat si la el natura isi cerea drepturile. Dupa ce s-a asigurat ca ea se afla in siguranta, s-a indreptat spre partea rezervata barbatilor si a patruns pe culoarul din fata cabinelor. Acolo insa se afla o trapa, al carei capac cineva il uitase deschis.
Au fost cele mai groaznice momente din viata lui si atunci a realizat capacitatea creierului uman de a elabora milioane de variante in fractiuni de secunda. Stia unde cade si ce se afla acolo. Nu stia insa cat si pana unde.
Nu fusese niciodata intr-o pestera si nu avea cunostinte de speologie. Doar instinctul l-a ghidat, caci si-a pastrat calmul. Era pe teren tare, nu-l durea nimic, iar lanterna functiona, asa ca a putut cerceta interiorul. Fiind construit recent, closetul nu fusese folosit de multe persoane, asa ca se formasera numai niste gramajoare in dreptul gaurilor din podeaua cabinelor, care, pentru el, devenea tavan. Dar, orice ar fi fost, era prea sus si nu putea sa iasa singur. Trebuia sa ceara ajutor.
Nu si-a intrebat niciodata sotia ce a simtit in clipa cand, inchisa in cabina pe dinauntru, in deplina intimitate si izolare fata de lumea din jur, a auzit vocea lui timida iesind din gaura deasupra careia statea pe vine.
– Elena!
– Da !… Cine ma striga?
– Eu, Vasile !
– Ce vrei?… Unde esti?
– In closet!
Nu stie nici cum a reactionat. E posibil sa fi incremenit de spaima, pe vine, si sa se fi inclinat intr-o parte pentru a vorbi in directia din care il auzea. De asemenea, e posibil sa fi sarit in picioare, speriata, pentru ca apoi sa se aplece deasupra gaurii si sa se uite dupa el. Dar cu siguranta vorbea in gaura, pentru ca vocea ei indignata se auzea foarte clar.
– Ce faci acolo? Nu ti-e rusine?… Perversule!
Locul in care se afla nu era potrivit pentru un candidat la casatorie si nu se astepta la dragalasenii, dar nici la o asemenea acuzatie.
– Nu draga, nu e vorba de asta! Am cazut!
– Unde ai cazut?
– Inauntru!
– Cum asa!?…..Mai traiesti?
– Traiesc, dar nu pot sa ies!
– De ce nu poti?… Ti-e rau?
– Nu mi-e rau, dar nu pot!
– Esti murdar?
– Nu sunt murdar, ca nu e asa de mult! Sunt doar niste musuroaie!
– Ce fel de musuroaie?
Conversatia printr-o gaura de closet nu putea sa duca la niciun rezultat, asa ca a rugat-o sa se duca dupa ajutoare. A venit cu o echipa intreaga. Erau atat de beti, incat lui Vasile i-a trebuit mult timp sa-i convinga sa se departeze de marginea trapei, deoarece locul in care se afla nu este foarte spatios si poate deveni chiar inconfortabil daca mai cade cineva inauntru. De asemenea, nu e nevoie sa cheme salvamontul, ca sa-l scoata de acolo. E suficient sa aduca o scara sau o franghie.
Totul a fost un esec. Atat excursia, cat si relatiile cu Elena, care a declarat ca nu vrea sa mai auda de Vasile si nici de vreo expeditie in natura, unde se pot intampla fel de fel de accidente stupide.
Si totusi, se implinesc zece ani pe care i-au parcurs impreuna. Bon anniversaire, mes amis!