aici, la Windsor, nu avem Carpatii
Si n-avem Voronet si nici Ceahlau
Si te-am zidit, neviu, intr-o statuie:
Sfinteasca-se in veci numele tau !…
da, Domnule Mihai: esti alinare.
ne-ai alinat, prin timp, copilaria
si ne-ai mai spus ca dorul, doina mama
sunt nazuinta noastra: ROMÂNIA.
Mihai, rege prin ceruri, porunceste
si-n legile acestor stramte spatii
sa stam cuminti in tara dintre rauri,
sa nu mai evadam in emigratii.
noi stim ca tie, Doamne-ti sta-n putere
sa-i pui in doua taberi pe smintiti
si pe miseii care ne alunga
Sa ducem cruci de crez – neprihaniti.
aici, la Windsor, nu avem palate.
biserica ni-i leagan si ni-i stea,
de-aceea trupul tau ce canta-n bronzuri
sfinte Mihai, ti-l punem langa ea.
vrem sa ne vezi cu lumanari in mana
cand clopotele rad spre sarbatori,
cum nastem, ne nuntim, botezam pruncii
si chiar cand ne murim – adeseori.
Mihai, noi ne-am zidit un colt de tara
pe plaiu-acesta-ntins si prea manos
si-aici suntem crestini, cu demnitate,
supusi de-a pururi bunului Hristos
…precum in cer si pre pamant – salutul
e mult inaltator – e crestinesc.
pe uliti ne vorbim in limba noastra
si ne nuntim in ritul romanesc
iar cand tristetea trece pe la poarta
ne inchinam la candeli – fara glas
si Dumnezeu ne vede din credinta
ca doar credinta-n inimi ne-a ramas.
departe ne e Tara cu Carpatii
si n-avem Voronet si nici Ceahlau.
Mihai, adu-ne Nistrul, Marea Neagra;
Sfinteasca-se in veci numele tau!
