Cuba libre

Cand toata lumea stie ca americanii sunt principalii vinovati pentru nebunia din lumea de azi, el ii lauda. Recunoaste ca Bush e tampit, dar o tine intruna cu ideea ca irakienii au de castigat de pe urma ocupatiei americane. Daca eu ii spun ca fiecare popor are dreptul sa accepte sau sa refuze democratia de tip american, el spune: “E usor de filozofat la Montréal, in fata televizorului”. Cand pe RDI sau pe TV5 se dau informatii despre ce le fac americanii prizonierilor musulmani, el intreaba: “Ce le fac, domnule, le taie gatul?” Cand eu spun ca americanii sunt in Irak doar ca sa puna mana pe petrolul irakian, el zice: “Si ce-i rau in asta? Petrolul trebuie sa fie al tuturor locuitorilor planetei!” Cand spun ca politicienii americani, in frunte cu Cheney, sunt corupti, el zice ca nici cu liberalii din Canada nu-i e rusine. Cand spun ca americanii ar trebui sa plece naibii din Irak, el raspunde: “De acord, s-au sacrificat destul pentru cine nu merita!” Cand la stiri se vorbeste despre cum il ridiculizeaza Chavez pe Bush, el aminteste opinia colegului lui de munca venezuelean: “Chavez e un populist!” Cand Chavez il lauda pe Castro, el spune: “Cine se-aseamana se-aduna”. Cand, in urma cu cativa ani, ne gandeam sa facem o mica vacanta in Cuba, el ne-a spus, maica-mii si mie: “Turismul occidentalilor in Cuba mi se pare putin imoral. Prea seamana cu o plimbare la gradina zoologica. Niste animale libere si bine hranite se holbeaza la altele, inchise dincolo de gratii si infometate.” Taica-meu vede totul pe dos.
Vara trecuta am fost totusi in Cuba, pentru o saptamana. Dar nu cu ei. Am fost cu Oxana, prietena mea ucraineanca. Taica-meu a fost de acord sa ma duc. Mai bine spus, nu s-a opus, atunci cand maica-mea i-a prezentat planul meu. La intoarcere, le-am aratat la calculator pozele facute si le-am povestit cate ceva din ce-am vazut. Taica-meu crede ca in Cuba oamenii traiesc in cea mai neagra saracie. Mai crede ca Fidel Castro e un despot. Am incercat sa-i risipesc aceste idei eronate.
In primul rand, le-am vorbit de Varadero. O statiune cu adevarat minunata, plina de turisti europeni. E drept ca televizoarele din camere sunt mici si vechi, dar cui ii trebuie televizor, cand ai plaja si restaurantele alaturi?
Le-am povestit despre excursia facuta intr-una din zile, cu autobuzul, la Havana. Le-am aratat poze de pe Malecon, superba faleza. Apoi o poza cu un Camello, o combinatie de camion si de autobuz. Taica-meu a spus: “Pare distractiv transportul public la Havana!”
Le-am vorbit de cele doua feluri de peso. Pentru cubanezi, peso cubanez, douazeci la un dolar. Pentru turisti, peso convertibil, unu la un dolar. La casele de schimb, dolarii se schimba numai in peso convertibili. Peste tot, preturile sunt afisate in ambele monezi. Preturile in peso cubanezi sunt net avantajoase. O bautura de fructe, platita in peso convertibili, ajunge sa coste cat la Montréal. Taica-meu m-a ascultat cu un zambet atoatestiutor. “E bine pentru Cuba”, i-am zis.
Le-am povestit apoi intamplarea cu tipul care a incercat sa ne vorbeasca, pe strada, la Havana. Parea student. Ne-a intrebat in spaniola daca stim adresa unui anume hotel. Am scos harta si ne-am uitat impreuna. Harta avea marcate obiectivele de interes turistic mai importante, inclusiv hotelurile mari. Nu l-am gasit pe cel cautat de tip. Ne-a intrebat de unde suntem. I-am spus ca venim din Canada. Chiar in acel moment tipul a facut o pirueta si a luat-o din loc, cu pasi mari. De noi s-au apropiat doi politisti. Ne-au intrebat daca il stim de undeva pe tanarul care, intre timp, incepuse sa fuga. Am spus ca doar fusesem intrebati de o adresa. Politistii ne-au abandonat si au luat-o la fuga pe urmele tanarului.
Auzind povestea, taica-meu a inceput sa rada. “Cuba”, a zis. Intors catre maica-mea, a adaugat: “Mai rau ca-n Romania lui Ceausescu!” I-am spus parerea mea, ca politistii au intervenit pentru a proteja niste turisti de un infractor cunoscut de ei. Taica-meu a vrut sa stie cum de au ghicit politistii ca suntem turisti. “Erati imbracati altfel decat cubanezii?” Intrebarea lui trebuie tradusa astfel: “Au cubanezii bani sa-si cumpere haine normale?” I-am spus ca aveam la mana bratarile de plastic, de la hotel. Toti turistii le poarta, la Varadero, ca un fel de ID pentru intrarea si iesirea din hotel. “Si nu se pot scoate de la mana?”, a intrebat taica-meu. I-am explicat ca nu erau facute ca sa fie scoase oricand, ci numai la terminarea sejurului. “E foarte interesant ce ne spui”, a zis taica-meu. Maica-mea a inceput si ea sa rada.
Le-am spus: “Trebuie sa vedeti Cuba, nu sa judecati ce se intampla acolo de la Montréal, din fata televizorului!” Taica-meu mi-a spus ca e o sugestie de luat in seama, dar ca are anumite retineri. A repetat iar ideea lui cu asemanarea dintre Cuba si o gradina zoologica. Le-am spus: “Comunismul nu e chiar asa negru cum il vedeti voi! Are partile lui bune!” Au zis amandoi, deodata, razand: “Cunoastem, mersi, nu vrem!”
N-am mai insistat, pentru ca ar fi fost inutil. Asta e limita lor. Judeca lumea prin prisma celor cunoscute de ei candva in Romania.