Faza in care Serena Williams se rasteste la arbitrul de linie a facut inconjurul planetei. Este foarte rar la un asemenea nivel ca un jucator sa ameninte un oficial. Micuta arbitra cu trasaturi asiatice de pe baseline a devenit cunoscuta peste tot, desi numele sau nici n-a fost divulgat.
Incidentul din finala turneului feminin pune in discutie un footfault – greseala de picior, pe limba noastra. Pentru cei care privesc tenisul fara a fi implicati in deslusirea regulamentului, greseala de picior este simplu de descris: jucatorul care serveste nu are voie sa atinga linia inainte ca racheta lui sa loveasca mingea. O asemenea abatere este rara la nivel inalt, e o greseala intalnita mai curand la juniori.
Serenei Williams i-a scapat piciorul, desi reluarile nu sunt foarte relevante. Daca ar fi fost primul serviciu, Serena nu ar fi reactionat asa. Dar al doilea serviciu s-a soldat cu pierderea punctului, ceea ce a scos-o din sarite. Micuta arbitra de pe baseline n-a facut decat sa aplice regulamentul ad litteram si nu poate fi acuzata de ceva. John McEnroe spunea la televizor ca greseala de picior este oarecum stupida si n-ar trebui apelata in toate situatiile.
Oricum ar fi, pierderea unui punct pe greseala de picior are darul de a scoate din sarite jucatorul mai mult decat orice alt apel al arbitrilor. In conditii obisnuite, apelul este enervant. Cand este al doilea serviciu si aproape minge de meci, devine o bomba cu ceas.
Asa a reactionat si Serena. Nervii ei pot fi scuzati pana la un anumit nivel. O izbucnire este tolerata, dar nu de durata si intensitatea iesirii campioanei americane.
Dupa cate stim, este prima finala de Grand Slam cand ultimul punct al meciului nu s-a jucat, ci s-a decis prin penalizarea unuia dintre combatanti. O intamplare care poate fi benefica pentru tenis, banuit a fi un sport exagerat de calm. Pot fi multi telespectatori indiferenti la tenis care vor incerca sa vada un meci in viitor datorita acestui scandal care actioneaza ca o reclama involuntara.
