Vantu isi inchide Cotidianul si pleaca

La mai putin de 48 de ore dupa ce Traian Basescu a fost reales ca presedinte, grupul de presa Realitatea – Catavencu, proprietatea lui So­rin Ovidiu Vantu, a anuntat ca nu va mai subven­tiona ziarele Cotidianul si Business Standard. Res­pectivele publicatii vor fi pur si simplu in­chi­se daca managerii lor, actualmente platiti de Van­tu, nu vor gasi investitori. Cu alte cuvinte, Vantu le ofera gratuit, dar nu mai baga un ban in ele. Deadline-ul este neobisnuit de scurt: 1 ianuarie.

Disparitia Cotidianului ar fi un eveniment dintre cele mai triste. Ziarul a fost creat de Ion Ratiu si are aproape 20 de ani de existenta. Pe vre­mea cand familia Ratiu conducea ziarul, aces­ta era un produs media mai curand sters. Nu au fost niciodata prea multi bani pentru a cum­para semnaturi scumpe. Ziaristii Cotidianului din epoca Tiei Serbanescu erau oameni onesti, dar ca­re castigau putin, fiind mai mult legati de personalitatea lui Ion Ratiu si mai putin de performanta publicistica.

Cotidianul a renascut, in chip paradoxal, dupa ce a fost preluat de grupul Rea­litatea – Catavencu. Au fost aduse semnaturi “grele”, dintre care as aminti pe Emil Hurezeanu si Traian Radu Ungu­reanu (inainte de intrarea lui in politica). Multe articole bune, opinii pertinente, dar pentru Vantu asta a insemnat un sac de bani cheltuiti.

Publicatia a devenit de referin­ta in peisajul presei romanesti, dar nu producea bani din reclame. Nici nu avea cum, un ziar din Romania nu poate trai din publicitate, la costurile reclamate de plata numelor mari. Un ziar in Romania traieste din comenzi de stat, care se impletesc cu interese politice.

Satul sa bage bani – asa cum a facut si la Cu­rentul, primul sau ziar -, Vantu a anuntat restructu­ra­rea. Salariile au fost plafonate la 10 milioane de lei vechi (adica mai putin de 400 CAD) pe luna, o suma derizorie. Evident ca aproape toti au plecat. A fost adus in frunte Cornel Nistorescu. Pe Vantu, Basescu si atacu­rile lui incepusera sa-l calce pe nervi si, dupa o perioada de politete, a trecut la a-l ataca pe pre­sedinte pe fata. Il cunosc pe Vantu si cred ca daramarea lui Basescu a fost mai mult un teribi­lism decat o ac­tiune serioasa. Daca-i iesea, avea o satisfactie per­sonala. Un joc de om mare.

Nistorescu s-a potrivit perfect proiectului sau. Avea un nume in presa si il mana o ura sincera fata de Traian Basescu. Spre deosebire de Vantu, care nici nu te poate iubi cu adevarat, dar nici uri din toata inima, Nistorescu parea marcat de ad­versitatea fata de presedinte. Pierdut din prim-planul presei, Nistorescu a incercat sa devina lider de opinie, iar ocazia sa demonstreze ca mai are cu ce s-a ivit: daramarea lui Basescu. Nisto­rescu nu cred ca l-a citit corect pe Vantu. Parin­tele FNI ar fi inchis de mult Cotidia­nul, din rati­uni economice, daca nu i-ar fi venit ideea jocului “sa daramam un presedinte”.

Cum actiunea a esuat, Vantu nu mai are nevoie nici de Cotidianul, nici de Nistorescu. Cand lui Vantu i se pune pata, inchide. Este atat de prietenos cateodata, iar altadata atat de rece incat in afacerile cu el ar trebui sa-ti iei o marja de circumspectie.

Despre Business Standard, n-avem mult a comenta. Este un ziar nou, de afaceri, prea devre­me creat, ca si Curentul, intr-o piata imatura pentru afaceri adevarate, asa cum este Romania.

Anuntul renuntarii la Cotidianul imediat dupa ce Basescu a castigat al doilea mandat s-ar putea traduce, pentru multi, in felul urmator: desi falimentar, ziarul a fost mentinut sa ajute la inmormantarea lui Bases­cu; n-a reusit, se inchi­de. Eu vad alta varianta (am lucrat si cu Vantu, si cu Nistorescu): mogulul s-a jucat si numai a amanat o decizie luata de mult. Nu cred ca Vantu se teme cu adevarat de Basescu. Il deranjeaza atacul exagerat al prese­dintelui la adresa capitalului romanesc, dar nu mai mult de atat. Sunt sigur ca, altfel, il simpati­zeaza pentru forta.

Pe de alta parte, cei care cred ca Basescu se va arunca in gatlejul mogulilor si ii va face praf vor fi dezamagiti. Placa a fost buna pentru campania electorala. Cu mandatul de cinci ani in bu­zunar, nu mai are grija lor. Oricum, dintre mogu­lii pe care-i infiera cu orice ocazie, Basescu are re­sentimente adevarate fata de Patriciu si Voicu­les­cu, dar nu cred ca ii poarta ranchiuna lui Vantu.

In spatele inchiderii celor doua ziare – si este posibil ca Vantu sa mai renunte si la alte titluri din portofoliu – sta intentia lui de a-si muta afaceri pe alte meleaguri – prin Moldova (unde va deschide Publika TV), Serbia si Ungaria. O trea­ba nu prea placuta pentru piata locurilor de munca din Romania.

Daca presupunem ca, ala­turi de Vantu, si alti miliardari isi duc banii pe alte meleaguri, avem tabloul unei situatii grave. Pe care Basescu, cu siguranta celor cinci ani de mandat, trebuie s-o schimbe. Dupa ce a castigat cursa, sunt sigur ca va renunta la lupta cu mogulii si va incerca sa ti­na capitalul romanesc acolo unde ii este locul: in tara. Nici nu ma gandesc ca ar fi atat de inabil incat sa continue o lupta lipsita de sens.