Ciclul erou – tradator – martir

In istoria secolului al XX-lea au aparut dictaturi de diferite culori, care trebuiau ras­­turnate sau mentinute cat mai mult timp. Astfel de strategii s-au facut conform unor inte­re­se precise, dupa indelungi studii de laborator. Punerea lor in aplicare a adus unora vic­torii stralucite, altora infrangeri usturatoare. Judecarea eronata a prestatiei unei persona­litati de catre regimuri politice alternative si antagonice a fost o obisnuinta a timpului. Circul jenant, de neiertat, a aparut atunci cand glorificarea a fost urmata de exe­­cu­tarea elogiatului, pentru ca, in final, sa fie reabilitat de catre exponentii aceluiasi partid.

Eroarea si vio­len­ta politica au avut mari traditii in socie­tatea romaneasca, din cele mai vechi timpuri. O intreaga ple­iada de eroi autentici au fost uitati, rand pe rand. Au aparut, in schimb, revolutionari ca ciupercile, cu ochii pe avantajele promise. Au existat, din belsug, atat in tranzitia seni­lelor, inceputa in 1944, cat si in tran­zi­tia care a debutat in 1990. Intotdeauna lumea civilizata a respins patriotismul ostentativ, galagios, inflamabil si trecator.

Pe parcursul a doi ani, intre 1943 si 1944, Eugen Cristescu, seful Serviciului Secret de Informatii si Ion Antonescu, i-au protejat pe Ion Gheorghe Maurer, Petru Groza, Mihai Beniuc si pe multi altii, care fusesera luati in colimator de neiertatorul Gestapo. In schimb, dupa 23 august 1944, cei salvati de la moarte nu au intervenit cu nimic in fa­voa­rea fostilor protectori, atunci cand acestia au fost arestati de comunisti, pentru a fi executati. Dupa cum se stie, Maresalul a fost arestat la Palatul Regal, in dupa-amiaza zilei de 23 august 1944, iar Eugen Cristescu o luna mai tarziu, la 24 septembrie, in comuna Bughea, langa Cam­pulung Muscel, unde se refugiase cu ar­hiva secreta a institutiei pe care o pastorise.

Referitor la maresalul Ion Anto­nes­cu, sunt deosebit de valoroase afirma- ­ti­ile colonelului Florian Garz, un analist militar si politic de mare profunzime. In lucrarea Democratia hienelor, aparuta la Editura Obiectiv (Craiova), in 2002, acesta explica pe larg cele doua planuri paralele. Invin­gatorii ultimei conflagratii mondiale s-au declarat singuri eroi, iar invinsii au fost executati, sub acuzarea de criminali de razboi. Toate acestea in con­ditiile in care ambele tabere au savarsit cri­me abominabile asupra popu­la­tiei civile nevinovate, multe acuzatii rama­­nand nejudeca­te. Streangul era prea aspru si stramt pentru gatul victo­riosi­lor. Colonelul Garz precizeaza: “Trecerea unei perso-nalitati marcante prin ciclul erou-tra­da­tor-martir, a constituit un fenomen care s-a manifestat in toate epocile istorice. Nicaieri si nicicand acest ciclu nu a fost atat de proeminent ca in fosta lume comunista, care a cuprins si o parte din statele balcanice.”

Facand in continuare un rezumat al amplei analize, mentionam ca maresalul Ion Antonescu a fost trecut pe lista criminalilor de razboi la Conferinta de la Teheran, din 28 noiembrie 1943, unde au participat liderii celor trei mari puteri aliate, Stalin, Roosevelt si Chur­chill. Acel verdict a dus la judecarea si exe­cutarea sa, la 1 iunie 1946. In schimb, cunoscatorii strategiilor militare au ajuns la concluzia ca Maresalul a fost un patriot cum putini au existat in san­ge­roasa istorie a tarii. Cu toate acestea, in propria noastra ograda nu avem voie sa-l reabilitam.

Prin ciclul erou-tradator-martir au trecut multi politicieni romani, precum Lucretiu Patrascanu, Stefan Foris, Iuliu Maniu si altii, care au fost reabilitati dupa ce s-a considerat ca executia lor a fost o mare eroare. Aceste practici s-au folosit si in Bulgaria vecina, unde comunistii si-au executat colegii, fara mila si regrete, dupa care i-au reabilitat, ridi­can­du-i la rang de martiri. Intre septembrie 1944 si martie 1945, Tribunalele Populare la moda au condamnat si executat 2138 de politicie­ni bulgari cu opinii diferite, sub acuzatia de tradatori. La 27 de­cembrie 1947 a fost sarbatorit, cu mare fast si dragoste netarmurita, eroul Traicio Kostov, secretar al CC al PC Bulgar, viceprim-ministru al guvernului, cu ocazia implinirii varstei de 50 de ani. Nu au trecut decat doi ani de la acea sarbatoare inaltatoare, si, la 25 decembrie 1949, in ziua de Craciun si in aju­nul zilei sale de nastere, Kostov a fost span­­zurat, sub invinuirea de informator al Politiei burgheze, tradator al cauzei comunismului. La 27 decembrie 1962, la al 8-lea Congres al PC Bulgar, Traicio Kostov a fost reabilitat si declarat martir, apreciat ca un remarcabil conducator si luptator stra­lu­cit pentru cauza comunismului. Asema­narea este evidenta. In ziua de Craciun a fost executat si fostul erou Nicolae Cea­usescu. Cand va fi reabilitat ca martir, nu se poate sti. Poli-tica este imprevizibila si politicienii, in general, au fost dintotdeauna orfani de scrupule. “Scopul scuza mijloacele” – a fost principiul aplicat in multe state, indiferent de religii, ideologii, grad de ci­-vilizatie sau rase.

Un grup de generali, impreuna cu alti ofiteri superiori ai armatei bulgare au pregatit o lovitura de stat pentru ziua de 1 aprilie 1965. Coordonatorii complotistilor au fost generalii Teodor Gorunia, membru al CC al PC Bulgar si Ivan Anev, comandantul Garnizoanei Sofia. Asa cum era de asteptat, secretul nu a fost pastrat. In aceste conditii, complotul a fost descoperit, conspiratorii arestati si judecati in regim de urgenta. Generalul Gorunia a fost executat in dimineata zilei de 7 aprilie 1965. Alti 500 de complici au fost condamnati la ani grei de inchi­­soare, ca tradatori de patrie. Dupa anul 1990, toti au fost considerati eroi si martiri.

In timpul si dupa razboiul pustiitor care a destramat fosta Iugoslavie, dupa 1990, au avut loc un lung sir de asasinate politice, din care dau cateva exemple: Branislav Matic, membru marcant al Miscarii sarbe, a fost impuscat in 1991, in fata casei sale din Belgrad. Radovan Stojicic, adjunct al ministrului sarb de Interne, a cazut sub o rafala de gloante, in anul 1997, intre zidurile restaurantului Mamma Mia, din centrul Belgradului. Zoran Todorovic, secretar general al Stangii iugoslave, a fost im­puscat in 1997, langa cladirea in care locuia. Milorad Vlahovic, colonel, adjunct al sefului Politiei Judiciare din Belgrad, a fost asasinat in anul 1998, in fata domiciliului sau. Zeljko Rasnatovic, alias Arkan, apropiat al Securitatii sarbe, a murit la 15 ianuarie 2000, im­puscat in hotelul Intercontinental, din Belgrad. Pavle Bulatovic, ministrul fe-deral al Apararii, a fost asasinat la 7 fe-bruarie 2000. Bosko Perosevic, membru al Co­mitetului Executiv al Partidului Socialist din Serbia, a fost impuscat la data de 13 mai 2000, in incinta Targului de produse agricole de la Novi Sad.

In Turcia, urmare a unei lovituri de stat militare, care a avut loc in 1960, au fost arestati si condamnati la moarte pre­sedintele statului, Celal Bayar si premierul in exercitiu, Adnan Menderes. La recurs, presedintelui Bayar i-a fost comutata pedeapsa in inchisoare pe viata, fiind gratiat dupa 14 ani. Menderes, se­ful guvernului, nu a scapat de gloantele plutonului de executie. Ceva mai tarziu a fost considerat unul dintre cei mai va­-lorosi oameni politici ai Turciei moder­ne si declarat martir.

De cand exista lumea, in confrun­tari nu s-a tinut cont de adevar. Importanta era numai victoria, obtinuta prin orice mijloace. Cu adevarul in mana, multi au murit de foame, au pierdut batalii, procese hotaratoare, functii, teritorii si averi.