Pe unde ne poarta metroul (2): Angrignon, Atwater

Nimic nu este mai banal intr-un oras mare cum este Montréalul decat o calatorie cu metroul. Stim pe de rost, ca pe o poezie, numele si succesiunea statiilor. Dar stim oare si ce inseamna ele, ce evoca si ce loc ocupa in imaginarul si in istoria Montréalului, Québecului si Canadei? Pe parcursul mai multor numere, va vom infatisa, pe scurt, “povestea” acestor nume.

Angrignon
Numele acestei statii de metrou din partea de sud-vest a orasului – statia terminus a liniei verzi – perpetueaza memoria lui Jean-Baptiste Arthur Angrignon (1875-1948), om de afaceri si consilier municipal intre 1921 si 1934 pentru cartierul Saint-Paul si apoi membru in Comitetul executiv al primariei Montréal, intre 1938 si 1940.

Nu datorita functiilor – modeste in ierarhia publica – se perpetueaza insa memoria acestui demnitar municipal, ci gratie contributiei sale la dezvoltarea unuia dintre cartierele cele mai vechi si mai modeste ale Montréalului.

Originar dintr-o familie rurala din St-Placide (unde tatal sau, care era agricultor, devenise primar), JBA Angrignon a fost un autodidact. Printre anecdotele pe care le spunea despre sine era si aceea ca ar fi urmat scoala parohiala timp de doua saptamani, din care insa o saptamana n-a putut invata nimic fiindca invatatoarea a fost bolnava si a lipsit de la ore. Angrignon a ajuns totusi la Collège de Montréal, dar numai ca… angajat la ferma. Nepotul lui noteaza cu seriozitate mult mai tarziu ca, inca de pe atunci, J.-B.A. Angrignon demonstra un acut simt al afacerilor: el pretindea, in schimbul muncii sale, servicii edu­cative – sa fie invatat sa scrie si sa citeasca.

La 27 de ani, se casatorea cu fiica unui imigrant irlandez, cu care avea sa aiba 14 copii, dintre care au trait 10. Pana in 1921, cand a fost ales in functia de consilier municipal, Angrignon s-a impus ca un comerciant plin de initiativa, important in cartierul sau. Din 1914, el era proprietarul une macelarii, Salaison Angrignon, care a functionat pana in 1942.

Implicarea sa in dezvoltarea cartierului trebuie sa-i fi impresionat mult pe contemporani, de vreme ce, in 1926, notabilii si comerciantii din cartierul St-Paul semnau o scrisoare catre prima­rie in care cereau ca Parcul Crawford sa-si schim­be denumirea dupa numele consilierului lor. Parcul Crawford a devenit Parcul Angrignon in 1927 si asa a ramas pana astazi. Este unul dintre cele mai mari parcuri din Montréal, cu o su­pra­fata de 107 ha si cu peste 20 de mii de arbori.

In 1978, cand s-a inaugurat statia de metrou terminus pentru linia verde, in mod natural Angrignon a devenit si numele statiei. Iar in anii ‘90, acelasi nume a fost acordat unui mall din apropiere: Carrefour Angrignon.

Atwater
Om de afaceri polivalent si demnitar muni­cipal a fost si Edwin Atwater, cel care a dat mai intai numele unei strazi si apoi al cunoscutei statii de metrou de pe linia verde din cartierul Westmount, inaugurata in 1976.

Edwin Atwater este canadian si montrealez de adop­tie. S-a nascut in 1809 in statul american Vermont si a emigrat in Canada in 1830. S-a stabilit la Montréal unde, impreuna cu fratele sau, Albert, a intrat in comertul de vopsele, lacuri si geamuri. Numele lui se leaga in conti­-nuare de fondarea si dezvoltarea bancii Montreal City and District Savings Bank, devenita mai tarziu Banque Laurentienne), unde a fost succesiv director, vicepresedinte si prese­dinte. A intrat in politica mu­ni­ci­pala in 1850, cand a devenit consilier municipal pentru cartierul Sainte-Antoine si apoi magistrat.

Foarte intreprinzator, Atwater si-a castigat un prestigiu deosebit in epoca prin contributia la dezvol­tarea serviciilor municipale. El se numara printre fondatorii Montreal Telegraph Company, este presedinte al asa-numitei Commission de l’Aqueduc (unde a condus operatiile de moder­-nizare a retelei de cana­lizare), prese­dinte al Montreal Board of Trade, viceprese­­dinte la Merchants’ Bank si la Citizens’ Insurance Com­­pany of Canada. Numele sau este atribuit in 1871 unei strazi din cartierul Saint-Antoine. Moare in 1874, lasand in urma una dintre cele mai mari averi din Montréal si o descendenta numeroasa (patru fii si patru fiice).