Vazand zilele trecute bugetul, mi-am adus aminte de bancul din anii ‘80, cu studentul arab intarziat la cursurile de la Politehnica. “Ce s-a intamplat?”, il intreaba profesorul. “Obrit circulatie la strada.” “De ce?” “Drecut iupit coducator cu camasi-n gura”. “Cum adica cu camasa in gura?”. “Io auzit la oameni: Iar trece, cucamas in gura lui…”
In acest moment, Ministrul de Finante Raymond Bachand are camasa in gura, sunt sigur. Bugetul provincial pe 2010 nu va fi usor uitat.
Dupa o lunga perioada de criza si incertitudini, cand toata lumea tanjea dupa vremuri mai bune, sistemul ne vrea banii, incercind sa-si scoata parleala. Acelasi sistem care parca nici nu exista cand ar fi trebuit sa controleze ceea ce a generat sau intretinut marasmul in care inca ne mai gasim.
Ce-o sa creasca, va intrebati? Daca nu punem la socoteala tensiunea arteriala a fiecaruia dintre noi, o lista sumara ar cuprinde urmatoarele:
– Cheltuielile noastre legate de sistemul de sanatate: noua contributie va fi de 25$ in 2010, de 100$ in 2011, de 200$ in 2012. Ma tem ca nu vom avea si o crestere calitativa. Personalul din domeniul sanitar public este insuficient, asta in timp ce specialisti diplomati fac taximetrie sau “dezvolta” afaceri MLM-iste, din cauza unor simple echivalari.
– TVQ (taxa provinciala), care este prevazuta sa ajunga la 9,5%. Nici nu cred ca mai merita sa comentez consecintele – pana si pentru amarata aia de cafea pe care-o luam in viteza dimineata platim taxe, ce sa mai zic de restul…
– Taxa pe carburanti. Desi cresterea pare ridicola, vom plati factura mai consistent sub forma indirecta, caci, spuneti-mi va rog, cam ce “merge” fara “gas” in sistemul nord-american? Spre exemplu, acest continent traieste inca pe vremea camioanelor pline de crom, in timp ce transportul electric a fost intotdeauna “la pamant”.
– Crestere progresiva, incepind din 2014, a pretului electricitatii “provenind din blocul patrimonial al Hydro-Québec” (mai bine zis Hidra-Québec). Ca si cum ar fi pe la toate colturile alte companii de electricitate care pandesc clientii cu galeti de curent proaspat in mana, ori parca ar fi nevoie sa cumparam din exteriorul provinciei.
– Cheltuielile legate de scolaritate. Daca-i vorba sa-i scolarizeze pe cei peste 800.000 de analfabeti din Québec, nu mi-ar parea rau. Daca-i vorba sa egalam preturile “de-afara”, oare n-ar fi mai bine sa devenim atractivi ca pret pentru un numar cat mai mare de studenti din afara provinciei si sa castigam astfel prin volumul tranzactiilor?
Ar mai fi si alte puncte de trecut in revista, insa ma opresc aici. Cand sanatatea, educatia si resursele energe-tice devin mai scumpe, este deja destul de trist.
Poate v-a surprins ca inca n-am spus nimc despre ipoteci, asigurari sau plasamente. Ei bine, ati remarcat ca asigurarile dumneavoastra NU si-au modificat pretul datorita crizei financiare? Este normal, pentru ca ati incheiat un contract, deci beneficiati de avantajele de la data semnaturii.
Pornind de la asigurarile de viata (care au unul dintre cele mai ridicate randamente financiare) si terminand cu fondurile distincte, aceste produse sunt printre cele mai stabile in timp.
O mica observatie, in final: pretul unui produs financiar (fie el asigurare ori fond distinct) este stabilit in functie de rata dobanzilor. Daca recititi paragraful de mai sus referitor la TVQ si va corelati si cu cresterea recenta a dobanzilor ipotecare, veti intelege ca asigurarile se vor scumpi si ele in perioada care urmeaza.
