Purtăm cicatricile anilor de comunism

Ultimul picnic pe anul 2010 de la Val-David, cel din 9 octombrie, a fost dedicat acţiunii de strângere de fonduri pentru Memorialul victimelor comunismului, care se va construi la Ottawa. În ciuda unui frig pătrunzător, câteva zeci de persoane au avut generozitatea să urce la munte special pentru acest eveniment. Printre ele, organizatorii au fost onoraţi şi de prezenţa doamnei Elena Ştefoi, ambasadoarea României la Ottawa, care ne-a şi acordat un interviu pe această temă.

Au mai fost prezenţi la Val-David d-na Alide Forstmanis, preşedinta organizaţiei Tribute to Liberty, precum şi dl. George Sarry, fost deţinut politic, care, alături de dl. Iosif Bota, un veteran al comunităţii române de la Montréal, a donat aproape jumătate din întreaga sumă strânsă la Val-David: 500$ – dl. Sarry şi 300$ – dl. Bota, din cei 1.700$, cât s-au strâns în total. (P.R.)

Pagini Româneşti: Stimată doam­nă Ambasador, pe data de 9 octombrie, aţi participat, la Val-David, la o acţiune de strângere de fonduri pentru Memorialul Victimelor Comunismului, organizată de Asociaţia Română din Canada. De ce credeţi că este necesară construirea în Canada a unui memorial al victimelor communismului?

Elena Ştefoi: În Canada trăiesc peste 8 milioane de cetăţeni ale căror rădăcini se află în 24 de ţări afectate de experienţa totalitarismului comunist. Din memoria lor nu pot fi şterse suferinţele câtorva generaţii de victime  ale teroarei şi ororilor, ale lipsei sufocante de speranţă şi de libertate, ale deceniilor în care valorile naţionale au fost deformate şi compromise, în care natura umană avea de ales între trădare şi spitalul de nebuni, în care minciuna devenise atotstăpânitoare, iar promotorii ei credeau că pot distruge până şi norocul oamenilor care şi-ar fi dorit să rămână cinstiţi. Gulagurile staliniste şi centrele de deportare, foametea provocată şi masacrele asupra unor elite, canalele şi puşcăriile comuniste, gloanţele de la punctele de frontieră, percheziţiile şi interogatoriile în miez de noapte, brutalitatea torţionarilor şi grobianismul turnătorilor au distrus vieţi, şi cariere, au marcat psihologii şi au îmbolnăvit fibra socială a multor naţii, lăsând urme şi răni greu de vindecat. Efectele perverse ale  sistemului comunist, care a mizat pe manipulare, duplicitate şi suspiciune, pe oficializarea necredinţei în Dumnezeu şi pe valorificarea josniciei umane în detrimentul calităţilor morale care duc la progresul oricărei societăţi se văd încă – pentru cine vrea să le vadă. Din 1948 încoace, Canada a fost un loc primitor pentru imigranţii care şi-au căutat refugiu peste Ocean, fu­-gind din ţări comuniste şi asumându-şi deznădejdea dezrădăcinării. Era normal, aş spune, ca aici să fie înălţat un Memorial care să imortalizeze poveştile individuale şi colective ale tuturor celor traumatizaţi de comunism, ca un avertisment împotriva oricăror derapaje istorice.

Pagini Româneşti: Din păcate, deşi evenimentul de la Val-David a fost anunţat cu multă vreme înainte în presa de la Montréal şi numeroase persoane au fost invitate să participe, puţini au fost românii care au dat curs invitaţiei. Care credeţi că ar trebui să fie rolul comunităţilor româneşti din Canada în acest proiect?

Elena Ştefoi: Nu sunt în măsură să trasez roluri, dar sunt sigură că, printr-o mai bună cunoaştere a acestui proiect, românii canadieni vor urma exemplul celorlalte comunităţi, organizând, la rândul lor, acţiuni reuşite pentru strângerea fondurilor necesare ridicării monumentului, aşa cum au făcut, printre alţii, nu doar cehii, ungurii sau polonezii, ci şi vietna­mezii, ruşii, africanii, afganii sau nord-coreenii. Asemeni tuturor acestor comunităţi, purtăm şi noi, undeva, în sufletele noastre, zgura şi cicatricile anilor în care România s-a aflat sub totalitarism, iar Memorialul e conceput în aşa fel încât, în schimbul unei contribuţii oarecum modes­te, să încorporeze o dedicaţie şi un segment personalizat din marea istorie a suferinţelor din spatele Cortinei de Fier.

Pagini Româneşti: Dintr-un comunicat al Ambasadei, am aflat că insti­tuţia pe care o conduceţi s-a implicat deja şi doreşte să sprijine în continuare realizarea acestui proiect. Ne puteţi da mai multe detalii despre ceea ce aţi făcut sau doriţi să faceţi?

Elena Ştefoi: Iniţiativa unui Memorial dedicat victimelor comunismului aparţine câtorva reprezentanţi ai unor comunităţi est-europene, care au adus-o la cunoştinţa altor grupuri etnice de pe spaţiul canadian. Grupul susţinătorilor acestei idei s-a lărgit treptat, după ce, în primăvara lui 2008, iniţiatorii au adresat mesaje ambasadelor statelor respective, cerându-le sprijin în acest sens pe lângă autorităţile federale de la Ottawa. Am discutat subiectul cu colegii din ţările fostului bloc sovietic şi am decis să obţinem mandatul necesar din capitalele noastre pentru a adresa o scrisoare comună premierului canadian Stephen Harper, cerându-i implicare politică pentru ridicarea unui monument la Ottawa. Textul semnat împreună cu alţi 13 ambasadori şi expediat şefului guvernului canadian la 29 aprilie 2008, dublat de mesaje similare din partea unor asociaţii comunitare, a avut efectul scontat. La scurt timp, oficialităţile federale au răspuns solicitării, asigurându-ne că pro­iec­tul va avea întregul suport necesar şi că desemnarea unui loc adecvat va fi asumată de Comisia Naţională a Capitalei. Treptat, demersului nostru i s-au asociat în mod firesc reprezentanţii altor ţări, nu doar din Europa, ci şi din Asia, iar presa naţională a început să se intereseze de proiect şi să-l promoveze. Pentru a putea demara o campanie de strângere a fondurilor, conform legislaţiei canadiene, comunităţile implicate din start au decis crearea fundaţiei Tribute to Liberty, cu sediul la Toronto, a cărei preşedintă e doamna Alide Forstmanis. În octombrie 2009, cu ocazia unei ceremonii dedicată căderii Zidului Berlinului, în prezenţa corpului diploma­tic acreditat la Ottawa, premierul Harper a anunţat, pentru prima dată public, angajamentul guvernului său privind ridicarea unui Memorial care să omagieze victi­mele regimului comunist. El avea să fie înscris ca atare în programul de guvernare din martie 2010 (Discursul Tronului). Cu mijloacele aflate la dispoziţie, Ambasada a popularizat proiectul şi va continua să le stea alături tuturor celor dispuşi să contribuie la finalizarea lui.

Pagini Româneşti: La acţiunea de la Val-David s-a strâns suma de 1.700 de dolari pentru construcţia Memoria­lului. O sumă modestă în opinia mea, dar importantă, poate, ca un prim pas către o implicare mai consistentă a românilor din întreaga Canadă. Aşa cum a subliniat şi preşedinta Organi­zaţiei Tribute to Liberty, doamna Alide Forstmanis, prezentă la Val-David, proiectul depinde acum de strângerea de fonduri. Îi încurajaţi pe români să fie generoşi şi să contribuie financiar la această acţiune?

Elena Ştefoi: În cuvântul meu de la Val-David, îmi exprimam speranţa că acest prim pas va fi urmat de alte asociaţii şi comunităţi româneşti de pe întreg spaţiul canadian. Desigur, toată lumea are probleme financiare şi cererile de ajutor vin din tot mai multe părţi, timpul fie­căruia e drămuit, în vârtejul realităţii dure voluntariatul şi implicarea pentru cauze simbolice sunt adeseori obligatoriu lăsate pe plan secundar, dar ştiu că ro­mânii canadieni îşi pot găsi resurse şi energie să-şi pună propria amprentă pe cărămizile Memorialului dedicat victi­melor totalitarismului comunist în capitala Canadei.

G. S.
G. S.
Absolvent al primei promoţii de jurnalişti de după 1989 (Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării - Universitatea Bucureşti), George Sava a lucrat la secţia Politică internă a României libere, din 1993 şi până în 1999, când s-a stabilit în Canada. Happily married, un căţel, câţiva prieteni şi mulţi adversari... de idei.

Ultimele articole

Articole similare