O meserie ancestrală. O nouă realitate socială. O redefinire a identităţii. Un mesaj politic. Toate acestea sunt mize ale documentarului Les Fros, al doilea pe care Stéphanie Lanthier îl realizează, plonjând în universul celor ce lucrează în domeniul forestier. Primul său lungmetraj, Deux mille fois par jour (2004), are în centru pe cei care plantează copaci în pădurile din Québec; în perioada filmărilor la acest documentar, Stéphanie Lanthier a descoperit lumea aparte a celor ce defrişează pădurile.
Ea însăşi fiică de tăietor de copaci din Mont-Laurier, realizatoarea ştia ce are de făcut: şi-a luat camionul, câinele şi a pornit, curajoasă, spre Nord, înfruntând asprele drumuri forestiere şi roiurile de insecte, mergând pe jos la nevoie… Până foarte departe, în inima pădurii boreale, unde a găsit ceea ce căuta: pe Gérard şi pe Antonie. “Pentru mine era important să-i întâlnesc acolo, în mediul lor, în toiul muncii. Nu în vacanţă şi nu în oraş.”
Pe Mamadou, malianul, cel de-al treilea personaj al filmului Les Fros, l-a cunoscut mai târziu, prin… Facebook. “Aveam un blog unde povesteam cum înaintează lucrul la documentar. Într-o zi, primesc un mesaj de la «blonda» lui Mamadou, cum că trebuie neapărat să-l întâlnesc pe Mamadou al ei…”
Stéphanie Lanthier e convinsă că a descoperit o alegorie a Québecului de astăzi, multicultural până şi în inima pădurii. Ceea ce Antonie spune despre imigranţi – mai ales referitor la nerecunoaşterea diplomelor – este adevărat şi este, zice realizatoarea, important de arătat lumii, pentru ca, într-o zi, situaţia aceasta să se poată schimba. Stéphanie Lanthier e convinsă că filmul ei va atrage atenţia quebechezilor, fiindcă personajele pe care le propune sunt “ataşante” – convingătoare, emoţionante, au umor şi farmec.
Întrebată ce a aflat despre România de la Antonie, realizatoarea a mărturisit că a învăţat câteva cuvinte româneşti, a ascultat cântece şi a înţeles ce înseamnă comunismul.
