Iată că au trecut şi Crăciunul, şi Anul Nou, cu urări de sănătate, cu sarmale şi cu pupături. Sper că la dvs. au fost numai bucurii. Pentru mine, a fost un Crăciun trist, deoarece în seara de 24, când toată lumea aştepta cu înfrigurare să vină Moşul cu cadouri, cea mai bună prietenă a fiicei mele a plecat pentru o lume mai bună, în urma unui accident de maşină.
La numai 22 de ani, e foarte greu să accepţi a nu fi nemuritor. Dar viaţa e astfel organizată încât ne aduce aminte, ori de câte ori mai avem nevoie, că suntem mult mai fragili decât am vrea şi niciodată pregătiţi să facem faţă unei asemenea tragedii. Odihneşte-te, Sanaz, în pace!
Noi, cei care continuăm să ne trezim în fiecare dimineaţă pentru a ne câştiga existenţa, rămânem pe această planetă şi ne pregătim de cel mai frumos exerciţiu al anului, declaraţia de venituri. Dacă nu aveţi nimic de declarat, nu se schimbă prea mult ecuaţia, o declaraţie trebuie produsă oricum.
Deci să revenim la subiect şi să vedem ce alegem, REER sau CELI.
Ei bine, amândouă sunt doar nişte mici etichete care se aplică pe investiţia dvs. şi care ne arată, de fapt, care este impactul fiscal al investiţiei respective. Teoria cu REER-ul garantat de guvern, pe care am mai auzit-o pe ici – pe colo, e cel puţin fantezistă. Banii dvs. sunt garantaţi atunci când se află în depozite la termen, şi nu mai mult de 100.000 $ pe fiecare instituţie financiară. REER-ul (Régime Enregistré d’Épargne Retraite) reprezintă doar o strategie fiscală, prin care onor guvernul ne permite să amânăm plata impozitelor pe sumele câştigate în prezent pentru o dată ulterioară – după legile în vigoare, cel mai târziu până la vârsta de 71 de ani. Dar despre asta am tot vorbit în fiecare an, vă aduc doar aminte că depunerile într-un astfel de cont depind de drepturile de cotizaţie pe care le are fiecare. Adică de acel faimos 18% din veniturile câşti-gate (cumulat, din 1991 încoace), din care se scade suma pe care aţi depus-o deja. Pentru cei mai recent sosiţi, calculul se raportează la momentul de când aţi început să aveţi venituri declarate în această ţară. Dar în ceea ce vă priveşte, atunci când vine vemea să investiţi într-un astfel de cont, cel mai bine e să discutaţi direct cu un specialist (pentru anul 2010, nu mai târziu de 28 februarie 2011).
Acum să vedem ce mai e şi cu acest nou avantaj fiscal numit CELI (Compte d’Épargne Libre d’Impôt). Ei bine, nu-i mai complicat decât îl arată numele: de trei ani încoace, puteţi să vă deschideţi un nou cont, la majoritatea instituţiilor financiare, în care să economisiţi fără să plătiţi impozit pe eventualul profit produs de banii respectivi. Începând cu 2009, puteţi depune într-un cont CELI maximum 5.000 $ pe an, iar drepturile sunt cumulative. Pentru cei care nu au depus niciodată, anul acesta puteţi să depuneţi până la 15.000 $. Decizia unde şi cum investiţi aceşti bani vă aparţine. Puteţi să-i retrageţi oricând, fără a plăti impozit pe dobânzi; sumele retrase în anul în curs se vor adăuga la drepturile din anul următor. Nu este legat de veniturile declarate, singurele condiţii sunt: să fiţi rezidenţi canadieni şi să aveţi mai mult de 18 ani.
Întrebarea care mi se pune frecvent în această perioadă este: care e cel mai bun, unde să-mi plasez economiile, într-un REER sau într-un CELI? Răspunsul corect este: depinde de situaţia fiecăruia. E foarte posibil ca pe unii să-i avantajeze mai mult REER-ul, pe alţii CELI-ul, iar pe alţii amândouă (deoarece nu se exclud). Singurul lucru care cred că e cu adevărat important nu e forma sub care faceţi economia, ci economia însăşi.
Aşa că vă doresc un an 2011 cu sănătate şi cu multe economii.