În funcţie de cartierul unde locuiţi, dacă aţi fost la vot aţi remarcat, poate, pe buletinul dumneavoastră, prezenţa unor partide ciudate pentru o ţară serioasă cum este Canada. Comunişti, adepţi ai legalizării marijuanei şi, plutind peste toţi şi toate, Partidul Rinocerilor.
Ce-i cu această faună pe listele de vot, într-o ţară unde până şi verzii – altminteri un curent politic respectabil – abia reuşesc să prindă un loc în Parlament?
Explicaţia este simplă: legislaţia canadiană este făcută în aşa fel încât să încurajeze implicarea cetăţenilor. Chiar dacă această implicare ajunge să se prezinte în faţa electora-tului sub forma unor partide fantomă. Pentru a înregistra un partid politic în Canada este nevoie de semnăturile a 250 de persoane cu drept de vot, care trebuie să confirme în scris că sunt şi membrii săi. Partidul trebuie să aibă măcar un candidat în alegeri. Este deci simplu de făcut un partid politic în Canada. Spre comparaţie: în România, legea cere ca un partid să aibă minim 25.000 de membri fondatori, domiciliaţi în cel puţin 18 din judeţele ţării. De o sută de ori mai mulţi decât în Canada. În prezent, Élections Canada are înregistrate, la nivel federal, 18 partide.
Comunismul canadian
Este aproape invizibil, dar plin de elan şi încrezător în viitor cum numai un partid comunist poate fi. Prima curiozitate legată de acest partid: înregistrat încă din 1921, este, ca vechime, al doilea partid politic din Canada, după Partidul Liberal. La alegerile din 2011 a obţinut 2.925 de voturi. Comuniştii au avut însă şi un membru în Parlament, în 1945: Fred Rose. El a marcat apogeul şi declinul comunismului în Canada. Acuzat de spionaj, Rose a fost arestat şi condamnat, dar nici în ziua de astăzi nu se cunosc probele care au stat la baza acuzării lui. Şi-a pierdut locul în Parlament şi a plecat în exil în Polonia, unde a murit în 1983.
Canada are un al doilea partid de inspiraţie sovietică: Partidul Comunist Marxist-Leninist. Acesta a obţinut 10.160 de voturi la ultimele alegeri.
Fumuri legale
Marijuana Party este partidul unei idei fixe: legalizarea consumului de marijuana. Acest partid nu doreşte nimic altceva. Plecat iniţial, în 1988, ca un partid local, în Québec (BlocPot), el se transformă, în 2000, într-unul federal. Cu toate că susţine că 7,5% din canadieni sunt consumatori de marijuana, acest lucru nu se întâmplă, probabil, în ziua alegerilor: partidul obţine din ce în ce mai puţine voturi, trecând de la 66.310 (în 2000), la 1.864 (în 2011).
Rinocerii
Actualul Partid al Rinocerilor a fost înfiinţat în 2006 şi este o invenţie 100% quebecheză. Dar el îşi are originea în vechiul Partid al Rinocerilor, creat în 1963. Acesta din urmă l-a avut ca prim preşedinte pe rinocerul Cornelius Întâi, de la Zoo Granby. Creat pentru a ironiza scena politică din Canada, partidul are ca sursă de inspiraţie – pe lângă piesa de teatru a lui Eugen Ionesco – pe rinocerul Cacareco, ales, în 1958, în consiliul local al oraşului brazilian São Paulo.
Rinocerii au oferit canadienilor promisiunile electorale cele mai aiuritoare. Pentru care au obţinut, în 2011, 3.819 de voturi.
Candidaţii rinoceri au cerut: egalitate între faună şi floră; mutarea reginei Angliei la Buckingham, Québec; anularea premiilor în bani la loterie, pentru a se oferi, în loc, un mandat de senator; înlocuirea micilor afaceri cu afaceri foarte mici, cu mai puţin de un angajat. Ei au cerut şi abolirea mediului înconjurător, prea dificil de păstrat curat şi care ocupă prea mult spaţiu. Altă cerere a fost introducerea sistemului britanic de circulaţie pe partea stângă, treptat: primul val, camioanele şi tirurile, apoi autobuzele şi, în final, automobilele şi cicliştii.
Anularea legii gravitaţiei este singura promisiune electorală onorată prin omul de afaceri Guy Laliberté care, în călătoria sa în spaţiu, a avut insigna de rinocer.
