Politica poate părea o activitate altruistă dar, în realitate, dincolo de bătălia pentru a-şi implementa propriile programe electorale, partidele se bat pentru banii dumneavoastră. Votul pe care îl daţi unui candidat aduce, în visteria partidului său, doi dolari în fiecare an, indiferent dacă el a câştigat sau nu cursa electorală. Banii sunt vărsaţi de Élections Canada. Există, desigur, o condiţie: partidul respectiv trebuie să obţină minimum 5% din voturi.
În afară de aceşti bani, partidele mai primesc, de la Guvernul federal, sume consistente pentru… cercetare şi traduceri. Şi, în sfârşit, bugetul oricărui partid care se respectă este completat din donaţiile simpatizanţilor.
Ce înseamnă practic cei 2 dolari pe vot, oferiţi de la bugetul public? Depinde de partid. Pentru Bloc(-ul) Québecois (BQ), de exemplu, înseamnă imens. După ultimele alegeri, contribuţia pe care o va primi din partea statului va scădea de la 2,8 milioane de dolari anual, la 1,8 milioane; în plus, va pierde şi cei 4,8 milioane de dolari cât reprezenta bugetul său de cercetare.
[pullquote]Actualul sistem electoral permite ca niciun vot să nu fie pierdut. Sunteţi fan liberal, dar în circumscripţia dvs. a câştigat NPD? Măcar ştiţi că liberalii vor obţine doi dolari pentru votul pe care l-aţi oferit. Fără acest sistem, liberalii nu primesc nimic, iar 60% din votul populaţiei devine egal cu zero (Conservatorii au obţinut, la recentele alegeri, doar 39.6%)[/pullquote]“Drama” celor de la BQ este că partidul depinde de banii primiţi de la Ottawa, pentru că, atunci când vorbim de donaţii, BQ stă mai prost şi decât “verzii”. În 2009, Blocul Québecois a strâns doar 621.000 de dolari, în timp ce Partidul Verde a strâns 1,1 milioane, NPD – 4 milioane, PLC – 9 milioane, şi, ţineţi-vă bine, Partidul Conservator – 17,7 milioane de dolari.
Bazându-se pe aceste cifre, Stephen Harper vrea acum să anuleze subvenţionarea partidelor de la bugetul federal, lăsându-le la mila simpatizanţilor. Numai că lucrurile sunt mai complicate decât par, fiindcă fostul premier liberal Jean Chrétien a eliminat, în 2003, posibilitatea ca firmele să contribuie la visteria partidelor şi a limitat donaţiile persoanelor private la maximum 5.000$ pe an. Mai mult, premierul Harper a intervenit deja pe această lege, fixând la 1.000$ plafonul maxim pentru particulari.
Justificarea premierului Stephen Harper este că eliminarea subvenţionării partidelor ar degreva bugetul de stat, mai ales în această perioadă de criză, de o contribuţie împovărătoare. Adevărul este şi nu este de partea sa.
Actualul sistem electoral permite ca niciun vot să nu fie pierdut. Sunteţi fan liberal, dar în circumscripţia dvs. a câştigat NPD? Măcar ştiţi că liberalii vor obţine doi dolari pentru votul pe care l-aţi oferit. Fără acest sistem, liberalii nu primesc nimic, iar 60% din votul populaţiei devine egal cu zero (Conservatorii au obţinut, la recentele alegeri, doar 39.6%)
Donaţiile către partidele politice sunt deductibile de la impozit. Aşadar, banii, în loc să meargă la buget, vor merge la partide în mod direct, iar statul, din 400$ donaţi îi returnează contribuabilului 300$, sub formă de credit la impozit.
Partidele mici vor fi cele mai afectate. Blocul Québecois şi Partidul Verde vor dispărea, probabil, de pe scena politică.
Dacă Guvernul Harper va merge înainte cu măsurile de reformă a sistemului de finanţare a partidelor, acestea vor intra în vigoare în trei ani. Exact înaintea viitoarei campanii electorale.
Tom Flanagan, un profesor universitar din Calgary, fost consilier al premierului Harper, crede că o tăiere a subvenţiilor de la buget ar trebui însoţită de creşterea baremului donaţiilor pentru particulari şi de permisiunea întreprinderilor să cotizeze. Dar acest ultim lucru ar fi, în opinia noastră, cea mai periculoasă decizie pentru viitorul partidelor din Canada, pentru simplul fapt că politicienii se vor “îndatora” la firmele care contribuie la puşculiţa lor.
Trebuie spus că, indiferent de cum vor fi finanţate partidele, legislaţia canadiană nu permite oricum mari excese electorale. Poţi avea în cont foarte mulţi bani, dar nu-i poţi cheltui pe toţi. Legea impune limite în ceea ce priveşte cheltuielile de campanie: 2,07$ pentru fiecare din primii 15.000 de alegători din circumscripţie, 1,04$ pentru fiecare din următorii 10.000 şi 0,52$ pentru fiecare din cei care au rămas.
Aşa perfectibil cum este, modelul canadian pare a fi unul dintre cele mai bune pentru o luptă politică corectă.
