Radu Paraschivescu avea la căderea comunismului 29 de ani, dar debutul editorial a venit târziu, în 2006, cu un bestseller: Ghidul nesimţitului. Probabil că acest lung interval dintre data căderii comunismului şi cea a intrării autorului nostru în literatură explică interesul său, mult timp aproape exclusiv, pentru perioada aşa-numită a tranziţiei.
Radu Paraschivescu este un mucalit. Iată-l în autoprezentarea simpatică de pe situl editurii Humanitas, scrisă la persoana a treia şi colorată cu amănunte savuroase: “Radu Paraschivescu s-a născut în 1960, la Bucureşti, şi a copilărit la Lugoj, unde a fost victima unui regim sever, pe bază de ciocolată de casă, peştişori de zahăr candel şi tort doboş. El s-a deprins astfel cu ideea că viaţa e dulce şi trebuie ronţăită lacom. La curent cu literatura, sportul, năstruşniciile televizuale şi ritualurile pisicilor, are obiceiul de-a se îndrăgosti de echipe (Real Madrid, Lazio, Poli Timişoara), oraşe (Praga, Bruges, Roma, Lisabona) sau imnuri (Het Wilhelmus, Flower of Scotland, You Will Never Walk Alone). Se pierde în reverii când ascultă David Gilmour, tresare când aude «Monica Bellucci» şi l-a văzut de douăsprezece ori, student fiind, pe Richard Dreyfuss în Adio, dar rămân cu tine. Pierde patru ore pe zi în faţa televizorului, ca un zevzec. Abstinent, dar cafegiu. Ironic, dar sentimental. Harnic, dar jucăuş. O aprigă mustaţă îi maschează bine tandreţea. Se teme de avioane chiar şi când îi fac daruri. Prezidează peste trei motani mizantropi şi-i înţelege din ce în ce mai bine.”
Niciun amănunt despre familie, în afara “regimului sever” cu zaharicale – ceea ce sugerează o copilărie senină, răsfăţată de bunici -, şi nici despre studiile şi impulsurile sale literare mult timp, desigur, reprimate. A urmat Facultatea de filologie la Universitatea din Bucureşti (secţia franceză-engleză) şi, după absolvirea studiilor universitare, a lucrat ca profesor, bibliotecar şi documentarist.
În 1993, a intrat în lumea editorială. După un rodaj la trei edituri mai mici, din 2003 s-a angajat la Editura Humanitas. Este titular de rubrică la Cuvântul, Evenimentul Zilei, Gazeta Sporturilor şi colaborează intermitent şi la alte publicaţii (România literară, Lettre Internatio-ale, Tomis, Dilema veche, Orizont etc).
Foarte importantă este activitatea de traducător. Cărţile traduse de el – zeci de autori şi de titluri – formează o adevărată bibliotecă pe care mulţi nu reuşesc nici măcar s-o citească într-o viaţă. Printre autorii prezentaţi de Radu Paraschivescu în româneşte se numără Salman Rushdie, Julian Barnes, John Steinbeck, William Golding, William Burroughs, Kazuo Ishiguro, James R. Wallen, Jonathan Coe, David Lodge, Virginia Woolf, François Mauriac, Scott Turow, John Grisham, Des MacHale, Nick Hornby ş.a.
Literatura lui Radu Paraschivescu este ironică şi moralistă. Umorul spumos dar de o maliţiozitate blândă, lipsită de patimă este o trăsătură care-l apropie de alţi colegi mai tineri, precum Florin Lăzărescu sau Lucian Teodorovici, ori mai vârstnici, ca Dumitru Radu Popa.
Ghidul nesimţitului, cartea care l-a pro-pulsat în arena literaturii, este o combinaţie inteligentă de umor, satiră şi observaţie mo-rală. Succesul ei comercial nu s-a datorat, fireşte, “nesimţiţilor” , ci dimpotrivă, celor care au simţit nevoia să râdă cu poftă de lipsa de civilitate a unora dintre semenii lor.
Balul fantomelor este “povestea unui profesor de liceu care intră în tot felul de încurcături din momentul în care nişte mafioţi fără scrupule îşi propun să-l racoleze în reţeaua lor care se ocupă cu vînzarea drogurilor în şcoli” (Matei Martin). Romanul evocă plin de vervă atmosfera primului deceniu al tranziţiei şi, cu trecerea timpului, este de presupus că farmecul lui departe de a se risipi, va dobândi parfumul istoric al cărţilor lui Ilf şi Petrov.
Bazar bizar propune cititorului un număr de povestiri foarte vii cu personaje care se confruntă anxioase cu evenimente absurde pe care nu le pot controla. Ca pretutindeni, în cărțile lui Radu Paraschivescu, fantezia este una dintre calitaţile cele mai atractive.
Fie-ne tranziţia uşoară este o colecţie savuroasă de “perle” datorate unor politicieni, ziarişti, sportivi, vedete de televiziune, oameni de afaceri etc. Iată câteva mostre: Decesul i se poate întâmpla oricui (Adrian Năstase) ; Exista aici, în această sală, tineri care au murit în revoluţia din decembrie 1989 (Viorel Catarama); Omul este o persoană umană (Gheorghe Hagi); Nu-mi aduc aminte de ce am dormit în parlament (Dionisie Bucur); Sunt convins că ceea ce o să le propun bucureştenilor o să aibă încredere în mine. (Marian Vanghelie); Am revenit in direct cu telespectatorii noştri. Între timp, ne-am înmulţit aici în studio. (Mihaela Rădulescu). Tot o colecţie de perle este şi volumul Mi-e rău la cap, mă doare mintea.
Talentul lui Radu Paraschivescu este polivalent căci el a publicat şi romane de inspiraţie istorică despre subiecte luate din afara spaţiului şi istoriei naţionale (Cu inima smulsă din piept, 2008, Fluturele negru, 2010).
