Cafeaua. Un deliciu cotidian. Care nu îngraşă, nu e ilegal şi nici imoral. La Montréal, un român ne propune o incursiune în lumea istoriei, aromelor şi virtuţilor cafelei. Sorin Burlec lucrează în domeniu din 2003 şi este, în prezent, director de producţie la Terra Coffee & Tea, o companie care importă şi distribuie cafea de calitate superioară. Alături de el vom descoperi, pe parcursul câtorva episoade, ce aduce această licoare în viaţa noastră, cum să o savurăm şi cum să ne educăm gustul pentru ea. (M. Chiriţă)
Istoria cafelei este la fel de bogată precum cafeaua însăşi, datând de mai bine de 1000 de ani. Dacă în Occident ea începe doar cu vreo 400 de ani în urmă, în zona Orientului Mijlociu primele referinţe scrise datează de la mijlocul secolului al IX-lea.
Legende despre o băutură misterioasă, amară şi “stimulatoare” circulau chiar cu secole înainte în unele ţări arabe. Una dintre acestea spune că un călugăr yemenit, pe nume Khaldi, a observat cum caprele sale deveneau brusc pline de energie după ce mâncau boabele roşii din tufişurile ce creşteau pe acele meleaguri. Uimit de comportamentul lor, călugărul a luat cu el, la mănăstire, mai multe boabe pe care stareţul le-a fiert şi a obţinut un lichid amar, dar foarte aromat, care alunga oboseala şi somnolenţa.
O altă legendă este aceea a unui derviş musulman, care a fost pedepsit de duşmanii lui şi lăsat să rătăcească prin deşert, cu gândul că astfel o să moară. În stare de delir, acesta a auzit o voce care îi spunea să mănânce fructele dintr-un arbore din apropiere. Dervişul a încercat să înmoaie fructele în apă, pentru a le putea apoi consuma dar, nereuşind, a băut pur şi simplu lichidul respectiv. Energia pe care a căpătat-o l-a ajutat să supravieţuiască. Considerând acest lucru ca pe un semn de la Cel de Sus, s-a întors printre ai săi pentru a răspândi credinţa în puterile acestei băuturi.
Cum ne putem cultiva gustul pentru cafea?
“Cred că, pentru cineva care vrea să sa-vureze cu adevărat o cafea este important, în primul rând, să o guste, fără a-i adăuga zahăr sau lapte (acesta din urmă are tendinţa să acopere amăreala cafelei mai proaste).
O cafea de calitate nu are nevoie de zahăr sau lapte pentru a fi pusă în valoare – sau, în tot cazul, de o cantitate foarte mică, dacă cineva ţine cu tot dinadinsul să o bea aşa.
Dacă simţim amăreală pe limbă, este vorba de o cafea de proastă calitate. Dacă simţim dulceaţă, rotunjime, plăcere quasi-afrodiziacă (fără grimasă!), avem de-a face cu excelenţa.” (Carlo Granito, preşedintele Terra Coffee & Tea)
