Bugetele care ne schimbă viaţa

Plicticos este, probabil, cuvântul pe care majoritatea oamenilor îl asociază spontan cu prezentarea bugetului de către miniştrii de Finanţe. Nu-i vorbă, bugetul nu are mai mult sex-appeal nici în micro-universul propriului cămin, dovadă faptul că familiile canadiene au atins cote record de îndatorare: 150,57%, în ulti­mul trimestru din 2011. Dar, cum bugetul provincial şi cel federal prezentate recent conţin măsuri care vor schimba radical modul de funcţionare a statului şi vor avea repercusiuni nu doar pentru următorii ani, ci pentru următoa­rele decenii, indiferent cât de plicticoase ni s-ar părea ele, se cuvine să le acordăm puţină atenţie.

Canada va face faţă, în viitoarea perioadă, câtor­va provocări majore, ştiute de toată lumea: 1) îmbă­trâ­ni­rea populaţiei – cu pre­siunile sale asupra sistemelor de pensii şi de sănătate; 2) costurile ridicate ale aparatului public; 3) controlul datoriilor.

Bugetul prezentat de ministrul federal de Finanţe, Jim Flaherty, a plecat de la aceste probleme. Prin urmare, cea mai spectaculoasă măsură din primul buget al conservatorilor ca majoritari în Parlament este creşterea vârstei de pensionare de la 65 la 67 de ani. Citiţi detaliile în articolul consacrat special acestui subiect.

Pentru cei îngrijoraţi de stufoşenia aparatului guvernamental, vestea bună este că el va fi redus cu 19.200 de posturi, echivalentul unei economii la buget de 5,2 mili­ar­de de dolari. Reducerile se vor face eşa­lonat, până în 2017. Cum diavolul stă ascuns în detalii, întrebarea este ce posturi vor fi tăiate. În plus, să nu uităm că, în­tre 2005 şi 2012, ani în care guvernarea a fost asigurată de conservatori, cheltuielile pentru progra­mele guvernamentale au crescut cu 43%.

Măsurile anunţate vor permite guvernului federal să elimine deficitul şi să revină la echilibru bugetar în 2016, adică la timp pentru următoarele alegeri.

Imigraţia a fost şi ea atinsă în buget. Cea mai importantă decizie este aceea că cererile de imigrare trimise până pe 27 februarie 2008, pentru partea engle­ză, vor fi anulate, iar aplicanţilor li se vor rambursa cheltuielile. O mă­su­ră pe care guvernul o justifică prin dorinţa de a revizui criteriile de selecţie, pentru a atra­ge cei mai buni imigranţi. Cert este că vorbim de o decizie nedreaptă şi arbitrară, care zdrobeşte vi­se­le a sute de mii de persoane. Probabil vor urma procese.

Când vorbeşte de atragerea celor mai buni imigranţi, Guvernul Canadei pare că vine de pe altă pla­netă. Printre mese­riile cele mai căutate pentru anul 2012 figurează cele de profesor, dentist sau medic. Asta în timp ce presa semnalează mereu discriminarea şi dificultăţile întâmpinate de medicii imigranţi. Poate este timpul ca miniştrii să iasă din maşinile de serviciu şi să ia, din când în când, câte un taxi, ca să discute cu medi­cii care le conduc. Ca să nu ne legăm iar de Québec, să amintim că în 2011, în Ontario, peste 7.000 de medici proveniţi din rândul imigranţilor erau şomeri sau făceau alte meserii. Majoritatea aveau diplomele recu­noscute şi echivalate. Sistemul de sănătate canadian are probleme şi pentru că guvernul este incapabil să rezolve situaţia medicilor formaţi în străinătate.

O altă măsură din bugetul federal face ca drumurile canadienilor în SUA să fie mai interesante. Cel puţin din punct de vedere pecuniar. De la 1 iunie, limita pentru cumpărăturile la care nu se plătesc taxe vamale creşte de la 50$ pe zi de persoană la 200$, pentru o vizită de 24 de ore. Pentru o călătorie de 48 de ore, limita a crescut la 800$ de persoană.

Bugetul Québecului a adus ceea ce locuitorii provinciei îşi doreau (conform unui sondaj recent): mai mulţi bani pentru sănătate şi pentru vârstnici, fără creşteri de taxe. Quebechezii ar mai fi vrut şi renun­ţa­rea la taxa pe sănătate (200$ pe adult) şi aplicarea ei doar pentru cei care câştigă peste 130 de mii de do­lari pe an. Guvernul n-a pus însă asta în buget, preferând să la­se deoparte cea mai socialistă dintre cererile populaţiei.

Întoarcerea la echilibrul bugetar este prevăzută pentru anul viitor, adică la fix pentru perioada electo­rală. Deşi e posibil, e totuşi puţin probabil ca premie­rul Jean Charest să convoace alegeri mai devreme de 2013. Obţinerea echilibrului bugetar i-ar oferi acestuia un bun argument într-o viitoare campanie electorală, care va fi centrată, fără îndoială, tot în jurul situaţiei economice. Între timp, într-un fel sau altul, se va fi rezolvat şi greva studenţilor.

Şi Québec a abordat problema pensiilor, găsind o soluţie pe care o considerăm mai bună decât cea federală. Citiţi detaliile în articolul consacrat special acestui subiect.

De asemenea, imigraţia a fost cal de bătaie şi pentru guvernul provincial. Taxele pentru procesarea dosarelor vor creşte cu 85%, de la 406 la 750$, iar suma va fi indexată anual cu rata inflaţiei. Adăugând cei 550$ ceruţi de federali, cineva care aplică în acest an pentru a emigra în Québec va plăti 1.300$. Guvernul justifică măsura spunând că imigranţii trebuie să plă­tească la justa valoare serviciile primite. E o pistă gre­şită: întrebările corecte ar fi de ce costă atât de mult procesarea dosarelor şi dacă nu se pot reduce costu­ri­le. În acest moment, Ministerul Imigraţiei are în aştep­tare 85 de mii de dosare. De remarcat că, spre deose­bi­re de federali, Québecul nu a anun­ţat compresii în rândul angajaţilor din aparatul de stat, deşi ar avea de unde.

În scopul reducerii şomajul în rândul imigranţilor (19,7% pentru cei veniţi de mai puţin de cinci ani), au fost anunţate mai multe programe pentru facilitarea integrării. Rămâne de văzut cât de eficiente vor fi ele.

În sănătate, Guvernul prevede investiţii gradua­le, care vor creşte cu 5% pe an, ajungând până la cheltuieli de 100 de milioane pe zi pentru acest segment, în 2016-2017. Va fi studiat şi un nou model de finanţare în sănătate, care ar permite acordarea de bani mai mulţi instituţiilor care vor trata mai mulţi pacienţi.

Guvernul vrea să încurajeze bătrânii să rămână în casele lor şi va investi pentru asta 2,6 miliarde de dolari, în cinci ani, prin intermediul unor credite de impozit concepute special.

În educaţie, vestea că ră­mâ­ne stabilită creşterea taxelor colegiale şi universitare (cu 325$ pe an, până în 2016) i-a făcut pe studenţi să-şi continue greva.