2012 este un an important din punct de vedere electoral pentru mai multe ţări din lume, printre care Franţa şi România. În timp ce Franţa tocmai a trecut prin procesul electoral prezidenţial şi se pregăteşte de alegerile legislative de luna viitoare (2 şi 16 iunie), România va începe anul electoral cu alegerile locale din 10 iunie, după care vor urma alegerile legislative, în toamnă.
Dincolo de schimbările politice care vor rezulta în urma scrutinurilor din acest an (Franţa a făcut deja un viraj spre stânga prin alegerea socialistului François Hollande), ar fi interesant să observăm diferenţele majore care există în priviţa participării la vot între emigranţii din Franţa şi România.
1 din 4 francezi din Diaspora s-a prezentat la vot
Conform statisticilor oficiale, Franţa are 1,6 milioane de cetăţeni care trăiesc în afara graniţelor ţării. Dintre aceştia, puţin peste un milion sunt înscrişi pe listele electorale ca potenţial votanţi. Spre deosebire de România, Franţa le permite cetăţenilor săi din străinătate să se înscrie pe listele electorale deschise pe lângă misiunile diplomatice franceze, în aşa-numitele registre ale cetăţenilor care trăiesc în afara Franţei. La recent încheiatele alegeri prezidenţiale (turul II) s-au prezentat la urne 445 de mii de francezi din Diaspora, ceea ce înseamnă un sfert din totalul lor.
Deşi guvernul român nu ştie exact câţi români trăiesc în afara graniţelor ţării, un studiu al Băncii Mon-diale avansează cifra de 2,8 milioane de persoane la nivelul anului 2010, dintre care 2,1 milioane numai în UE. Cifrele sunt însă cu mult mai mari, întrucât recensământul naţional din 2011 arată că populaţia României a scăzut la 19 milioane de persoane. Dacă ţinem cont că, la nivelul anului 1989, România număra 23 de milioane de locuitori, putem presupune, luând în calcul şi scăderea natalităţii, că numărul românilor care trăiesc astăzi în afara graniţelor ţării se situează undeva între 3 şi 4 milioane de persoane. Cu toate acestea, la ultimele alegeri naţionale organizate în România (prezidenţialele din 2009), numărul total al românilor din străinătate care au votat a fost de doar 150 de mii, ceea ce reprezintă mai puţin de 5% din întreaga diasporă românească.
Dacă facem o comparaţie cu alegerile din Franţa, constatăm că, în timp ce unul din patru emigranţi francezi s-a prezentat la urne, în Diaspora noastră şi-a exprimat votul numai un român din fiecare 23.
18.500 de francezi au votat la Colegiul Stanislas
Comunităţile franceză şi română din Canada sunt sensibil egale ca număr: aproximativ 150 de mii de persoane şi de o parte, şi de alta. În timp ce comunităţile româneşti cele mai numeroase sunt la Toronto (aproximativ 70 de mii) şi la Montréal (50 de mii), cea mai numeroasă comunitate franceză din Canada trăieşte la Montréal – aproximativ 100 de mii de persoane.
Însă, dacă la nivel de populaţie putem vorbi de asemănări între cele două comunităţi, la capitolul participare la procesul electoral diferenţele sunt ca de la cer la pământ. În timp ce la recent încheiatul tur II al alegerilor pentru preşedinţia franceză s-au prezentat la secţia de vot de la Montréal 18.511 francezi, la alegerile similare organizate în 2009 pentru fotoliul de preşedinte al României au votat la Montréal abia 1.500 de români.
Explicaţia pentru această diferenţă enormă nu stă neapărat în lipsa de interes a românilor pentru ceea ce se întâmplă în ţara lor, ci mai ales în condiţiile de votare precare pe care România, spre deosebire de Franţa, le oferă cetăţenilor care au ales să trăiască în afara graniţelor ţării. Cel mai elocvent este modul în care au fost organizate alegerile la Montréal cu prilejul ultimelor două alegeri prezidenţiale din cele două ţări, cele româneşti din 2009 şi cele franceze recent încheiate.
Astfel, în timp ce românii din provincia Québec au fost nevoiţi să facă coadă la singurul birou de vot deschis la Consulatul român de la Montréal, cetăţenii francezi au avut la dispoziţie nu mai puţin de 20 de birouri de vot deschise în incinta Colegiului Stanislas de la Montréal, precum şi alte 3 în oraşul Québec. Faptul că francezii pot organiza alegerile în afara misiunilor diplomatice, iar românii trebuie să se înghesuie în spaţiile limitate ale consulatelor şi ambasadelor ţine, cu siguranţă, şi de resursele financiare pe care cele două state la pun la dispoziţie pentru organizarea alegerilor, dar ţine, în mod cert, şi de dezinteresul politicienilor români în a le asigura emigranţilor accesul la vot.
Vot prin corespondenţă şi pe Internet
Pe lângă facilităţile de vot direct la urne pe care guvernul francez le pune la dispoziţia cetăţenilor săi din străinătate, aceştia din urmă au posibilitatea de a vota şi prin procuri, prin corespondenţă şi, începând cu alegerile legislative de anul acesta, şi pe Internet.
Am mai scris în trecut despre cele patru modalităţi prin care imigranţii francezi pot vota la alegerile din ţara lor de origine, aşa că nu voi insista aici. Ceea ce mi se pare important de reţinut este că, în timp ce guvernul francez face tot ce-i stă în putinţă pentru a facilita accesul la vot cetăţenilor săi, indiferent unde au ales aceştia să trăiască, politicienii români, şi în special cei care formează alianţa USL, proaspăt ajunsă la guvernare în România, fug ca dracul de tămâie de votul românilor din Diaspora. Motivul? Teama de opţiunea lor electorală.
Într-adevăr, dacă ne uităm la rezultatele ultimelor alegeri din cele două ţări, vom constata că, în timp ce votul francezilor din Diaspora este împărţit sensibil egal între dreapta şi stânga, românii din străinătate votează în foarte mici proporţii cu stânga comunisto-securistă, reprezentată în prezent de USL. Acesta este motivul real pentru care politicienii PSD-PNL-PC s-au opus anul trecut adoptării legii privind votul prin corespondenţă, iniţiate de fostul ministru de Externe Teodor Baconschi.
La sfârşitul acestui an, România va organiza alegeri legislative. Este o bună ocazie ca guvernul român să adopte modelul francez şi să organizeze alegerile în afara Consulatului de la Montréal, în aşa fel încât un număr cât mai mare de români să poată vota. Cu o bună organizare şi publicizare a evenimentului, credem că potenţialul de vot al comunităţii române de la Montréal se situează undeva între cinci mii şi zece mii de persoane.
