Turism, urne mobile şi suflete moarte

Înscrişi pe listele electorale la 29 iulie: 18,29 milioane. Au votat 8,46 milioane, adi­că 46,24% din electorat. S-au pronunţat pen­tru demitere 7,40 milioane, însemnând 87,52% dintre cei prezenţi la vot, sau 40,47% din electorat. S-au pronunţat împotriva demiterii 0,94 milioane (mica diferenţă care nu iese la socoteală o fac voturile anulate).

Rezultatul referendumului, favorabil destituirii, n-a putut fi validat din cauza neîn­deplinirii condiţiei cvorumului (pre­zenţă la vot de 50% din electorat, plus unu). Pentru validare, numărul necesar de votanţi ar fi trebuit să fie de aproximativ 9,15 milioane, cu doar 0,69 milioane peste numărul celor care s-au prezentat la urne.

Însă, după cum se ştie, preşedintele nu şi-a reluat funcţia. Este aşteptată deci­zia Curţii Constituţionale, de validare sau de invalidare a referendumului, prima va­riantă însemnând demiterea. Termenul de luare a deciziei a fost iniţial fixat la 12 septembrie, apoi a fost devansat, sub presiunea critici­lor şi a previziunilor de impact negativ asu­pra economiei, la 31 august.

Tabăra preşedintelui a semnalat nume­roase fraude electorale. Aproape 50 de comu­­­ne cu votanţi mai numeroşi decât elec­toratul. Comune în care solicitările pentru urna de votare mobilă, făcute fără ştirea presupu­şilor solicitanţi, au crescut de la norma­lul de una-două la 200, acesta fiind recor­dul, se pare, stabilit în Galicea Mare, din Dolj. Cetă­ţeni prinşi în timp ce-şi exer­citau dreptul de vot cu repetiţie, fie votând în lo­curi dife­rite, fie folosind mai multe buletine electora­le în acelaşi loc. Apariţia de autobuze dol­dora de turişti, în zone fără repu­taţie turistică (PDL-işti risipiţi în teritoriu le semnalau poliţiei, cât se poate de oficial). Legat de aşa numitul turism electoral, este uimitoa­re performanţa aceluiaşi judeţ Dolj de a bate măr judeţul Braşov la numărul de turişti atestaţi pe listele suplimentare de vot. Doljul, 70.000 de persoane. Braşovul, 10.000. (Agenţiile de turism ar trebui să ia aminte!).

Tabăra USL-istă a atacat, în primul rând, îndemnul la neparticipare la re­-ferendum, adresat atât de PDL, cât şi de preşedin­te. PDL a susţinut de la înce­put varianta bo­i­cotului, pe argumentul neconstituţionalităţii suspendării preşedintelui şi, ca o consecinţă, al ilegalităţii referendumului. Într-o primă etapă, preşedintele a îndemnat, cu ho­tă­râre, la participare, declarân­du-şi inapeten­ţa pentru un câştig la masa verde (adică unul obţinut prin neîndepli­nirea cvorumului). Însă perspectiva unei scindări a electoratului favorabil lui între cei care votau împo­triva demiterii şi cei care nu se prezentau la vot l-a făcut să-şi schimbe îndemnul.

Este greu de spus a cui ar fi fost victoria, în absenţa boicotului. E de crezut că re­sur­sele de vot şi de influenţare ilegală a rezultatelor, din partea USL-istă, ar fi fost aceleaşi. Această tabără a dat tot ce-a putut. Mai e de crezut şi că ponderea celor care au boi­cotat referendumul în totalul de 9,83 milioa­ne de neparticipanţi a fost mare, din simplul motiv că această bătălie politică n-a lăsat aproape pe nimeni indi­ferent. Da­că doar ju­mă­tate din neparticipanţi au stat acasă pentru că au boicotat referendumul, rezervorul de voturi al lui Băsescu ar fi fost de 5,86 mili­oa­ne (0,94 milioane de voturi deja obţinute, plus jumătate din 9,83), adi­că insuficient pen­tru evitarea destituirii. Dacă însă doi din trei neparticipanţi au fost în această situa­ţie, acest rezervor de vot ar fi fost de 7,50 mili­oane, adică suficient, la limită, pentru rămâ­nerea în funcţie.

Tabăra USL-istă a atacat şi validitatea numărului total de alegători. Dacă acest număr ar fi mai mic decât cel ştiut în ziua referendumului, procentul prezenţei la vot ar creşte. Cvorumul ar fi îndeplinit dacă numă­rul celor înscrişi pe listele electorale nu ar depăşi dublul numărului voturilor înregistra­te, adică 16,92 milioane. Asta înseamnă o necesară reducere a actualului număr de ale­gători cu 1,38 milioane. Pentru realizarea acestui obiectiv, guvernul USL-ist a demarat un recensământ, având drept obiectiv principal excluderea de pe numitele liste a cetăţe­nilor români care au acte de do­miciliu ori de rezidenţă în România, dar care, în realitate, locuiesc în străinătate.

Listele electorale utilizate la referendum nu-i conţin pe cei aproximativ 0,47 milioane de români majori şi posesori de paşaport românesc atestând domiciliul în străină­tate, parte dintr-un total estimat la două mili­oane al cetăţenilor români cu drept de vot ce trăiesc în afara ţării. Asta în­seam­nă perspectiva unei diminuări a numă­ru­lui de alegători cu peste 1,5 mili­oa­ne, sufi­cient pentru atinge­rea cvorumului. Din nefe­ri­cire pentru USL, Curtea Consti­tu­ţio­nală a acceptat ideea conform căreia, fiind vorba de o tentativă de destituire a pre­şe­din­telui, liste­le referendumu­lui trebu­ie să-i includă pe toţi cetăţenii români cu drept de vot, indiferent de do­mici­liu. Un amă­nunt care echivalează cu o creş­tere a numărului de alegători la 18,76 mi­lioane şi, implicit, cu o diminuare a procen­tului de participare la referendum la 45,1%.

O dezvoltare recentă o constituie epurarea listelor electorale de… sufletele moar­te. Se vehiculează ideea că, într-un judeţ cum e Gorjul, a cărui populaţie era de 346.000 în 2011, “multe” dintre cele 44.000 de persoane decedate în ultimii 10 ani s-ar afla pe listele utilizate la referendum. Prin extensie, pentru întreaga ţară rezultă un fa­bulos potenţial de diminuare a numărului de alegători, el singur suficient pentru atinge­rea cvorumului. Dacă aşa stă situaţia cu listele, apare o întrebare tulburătoare: au votat sau n-au votat la re­-fe­rendum dispă­ru­ţii? În comune, oamenii îi ştiu pe cei care au plecat dintre ei. I-au ştiut şi organizatorii referendumului. Ale deceda­ţilor să fi fost solici­tările de urne mobile?

Însă, până la aflarea deciziei CCR privind rezultatul referendumului, nimic nu-i sigur. Şi, poate, nici atunci nu va fi.

***

Toate aceste calcule dovedesc un adevăr amar, acela că românii sunt mai divi­zaţi ca oricând. Respingerea lui Băsescu de o parte importantă, chiar dacă minoritară, a electoratului are un fundament real, legat de măsurile de austeritate cerute de criza economică, dar el singur nu explică situaţia la care s-a ajuns. O contri­bu­ţie importantă a avut-o lucrătura USL şi a mediei aservite ei.

În zilele premergătoare referendumului, pe toate şoselele ţării puteau fi citite nu­mai sloganuri USL-iste. “Da, pentru că mi-a ruinat sănătatea!”, “Da, pentru că mi-a luat serviciul!”, “Da, pentru că mi-a furat pensia!”, “Da, pentru că mi-a umilit fami­lia!”. “Da” fiind votul pentru demi­tere. Mai era unul, preferatul meu: “Vrem o ţară ca afară!” Nu conta că se potrivea ca nuca în perete cu evenimentul aşteptat. Afară, legea este respectată. La noi, tocmai se pusese de un referendum în afara legii.

Victor Ponta nu şi-a mai dat demisia din funcţia de premier, chiar dacă, luat repede de nişte jurnalişti străini la izbucni­rea afacerii, a apucat să promită că o va face, în eventualitatea în care va fi dovedit plagiator de teză de doctorat. A fost dove­dit, de două comisii academice, a căror competenţă e în afara oricărei îndoieli. Pe internet, în subso­lurile articolelor din ziare, i se spune “Copy Ponta”. Dacă ar şti că astfel scapă de belea, probabil că şi-ar mânca filă cu filă teza de doctorat. Ori măcar cele 115 pagini care conţin elemen­te de plagiat, din totalul de 297 (conform raportului Comisiei de Etică a Universi­tăţii Bucureşti). Însă, după cum merg lucrurile, plagiatul e pe cale de a deveni un delict minor în biografia lui.

Crin Antonescu, preşedintele interimar, nu s-a retras încă din viaţa politică. A promis că o va face dacă Băsescu nu va fi demis la referendum. Deocamdată, orice e posibil. Dintr-un motiv pe care nu-l înţeleg, unii îl consideră un bun orator. Pe Internet i se spune “Somnoroase păsărele”.