Le-a dat cu rest şi de data asta

Desfăşurat în 2011, la fel ca şi cel canadian, recensământul românesc a reuşit, în sfârşit, să dea nişte cifre. Concluzia: statul român habar nu are câţi suntem.

Pe scurt, am fi 20.121.641 persoane, din care cei peste 18 ani sunt 16.269.839 de persoane. Însă Institutul Naţional de Statistică (INS) ne îndeamnă să luăm totul cu rezerve.

INS mai spu­ne că în afara României trăiesc doar 727.000 de persoane, dar precizează că nu­mă­rul acestora este mult subestimat, pentru că despre foarte mulţi români nu a avut cine să dea informaţii. Oricum, INS a avut o me­to­dologie foarte proastă. Spre exemplu, atunci când cei care colectau informaţiile au ajuns la tatăl meu acasă şi au pus întrebări despre mine, au înregistrat-o, ca fiind plecată în străinătate, şi pe soţia mea, deşi domiciliul ei era în alt oraş, unde a mai fost, probabil, numărată o dată.

Pe de altă parte, recensămân­tul populaţiei din 2011 a fost boi­co­tat chiar de cei care astăzi se află la putere în România şi care vor să se folosească de rezultatele lui în scopuri politicianiste. Victor Ponta, probabil cel mai irespon­-sa­bil premier din istoria post-de­cem­­­bristă a Româ­niei, le-a cerut oamenilor să nu deschidă uşa celor care veneau pentru recensă­mânt.

În România, publicarea re­zul­tatelor recensământului a eşuat în discursuri sterile despre cvorumul de la Refe­rendumul de demitere a pre­şedintelui Traian Băsescu, USL susţinând acum că preşedintele a fost practic demis. Realita­tea este că recensământul i-a nu­- mărat pe ro­mâ­nii care locuiesc în ţară, nu pe cei care sunt înscrişi pe listele electorale, adică toţi cetă­ţenii români cu drept de vot, inclusiv cei stabiliţi în stră­inătate.

O analiză realizată de CCSB (una dintre cele mai importante firme de sondaje din România), care a centralizat şi informaţiile statistice oferite despre români de alte recensă­min­te naţio­­­­nale, arată că numărul românilor ca­re trăiesc în afara ţării este de aproa­pe patru milioane.

Încăpăţânându-se să discute pe tema rezultatelor de la refe­-ren­­­dumul de demitere, premie­rul Ponta a do­ve­dit do­uă lucruri: că are o cu­­noaş­tere jenantă a legislaţiei din România şi că ni­velul lui de mate­ma­tică nu l-ar fi lăsat să treacă Bac-ul.

Aşa imperfect cum este, Recensământul dezvăluie o serie de informaţii care ar trebui să-i îngrijoreze pe politicienii români.

Iată o parte dintre ele, pre­lua­te de pe blogul Sociollogica, al lui Barbu Mateescu – una dintre cele mai bune lecturi pe care le puteţi face, dacă vreţi să înţele­geţi cifrele din spa­tele sondajelor de opinie.

– 44% dintre români nu au nici măcar studii medii. 14,4% au studii superioare, cel mai mic procent din Uniunea Europeană, şi asta fără a discuta deloc despre calitate, alterată serios de facul­tăţile private. Ce fel de economie se poate construi cu angajaţi care au o astfel de pregătire? Cât de competitivă poate fi România?

– Numărul europarlamenta­-rilor români va scădea şi mai mult (35 în 2007, 33 în 2009, 32 în 2014). Aceasta înseamnă că vocea României pe plan extern se va auzi din ce în ce mai puţin. Şi corolarul: importanţa României ca piaţă de desfacere va scădea, la rândul ei, corespunzător.

– În 2012 s-au născut de două ori mai puţini copii decât acum 25 de ani. Aşa cum subliniază şi Bogdan Mateescu, scăde­­­­rea popu­laţiei va face în aşa fel încât industrii întregi să fie ameninţate, întrucât mai puţini locuitori înseamnă mai puţini clienţi potenţiali.

– Presiunea pe sistemul de pensii va fi enormă, pentru că numărul celor care vor lucra şi vor plăti contribuţii sociale va fi din ce în ce mai mic, în vreme ce numărul celor care vor avea nevoie de o pensie, din ce în ce mai mare.

– O contribuţie de sănătate de 5,5% va fi o amintire frumoa­să, pentru că generaţia decreţeilor va avea nevoie de tot mai multe servicii medi­cale, care nu vor putea fi oferite decât dacă respectiva contribuţie va fi mărită.

– Din 2018, va fi din ce în ce mai greu pentru un bărbat să-şi găsească o soţie, iar situaţia va dura cel puţin 20 de ani.

Toate aceste cifre arată că Româ­nia va mai putea vibra doar la promisiuni de stânga. Astfel, în vii­torul apropiat, câştigarea alege­rilor de către dreapta pare o mi­-siune aproape imposibilă.