Scena politică din România se complică, mai degrabă ilogic, pe zi ce trece, atât în zona puterii, cât şi a opoziţiei.
USL pare că îşi trăieşte ultimele zile (la ora la care scriu, criza Iohannis nu este încă tranşată), odată cu eliminarea din guvern a miniştrilor liberali săriţi în barca lui Victor Ponta – Daniel Chiţoiu şi Radu Stroe – şi încercarea lui Crin Antonescu de a schimba ceva din imaginea de anexă a PSD, prin introducerea în guvern, pe o poziţie de alternativă la premier, a lui Klaus Iohannis.
A fost o mişcare de şah la care PSD a răspuns printr-un alt şah, cu potenţial de a deveni mat: crearea USD, alianţa PSD-PC-UNPR, despre care Victor Ponta însuşi spunea că “este o alianţă electorală formată din trei din cele patru partide ale USL, are două dintre cele trei litere ale USL, dar îşi propune să aibă 100% din mesajul, acţiunea şi obiectivele cu care ne-am prezentat în faţa oamenilor, din 2011 încoace”.
Cu alte cuvinte, liberalii primesc explicit mesajul că sunt dispensabili şi că oricând USD poate deveni noul USL. Mai mult decât atât, Daniel Constantin, preşedintele PC, l-a prezentat explicit pe Sorin Oprescu drept posibil prezidenţiabil al acestei noi alianţe, dacă lucrurile în USL “degenerează”. Aveţi alternativă la premier? Avem şi noi alternativă la preşedinte.
PSD pune, aşadar, brutal la punct un PNL care nu prea are multe pârghii de negociere. Dacă rămâne la guvernare, rămâne în condiţiile unui minoritar dispensabil. Dacă pleacă, liberalii vor intra în degringolada pierderii benefi-ciilor puterii, exact la începutul unui complicat an electoral. Prin urmare, nu este deloc exclusă o plecare din partid a celor mai lezaţi de această pierdere, coagulaţi în jurul aripii Ruşanu-Chiţoiu, recent atacată frontal de Antonescu, prin debarcarea ministrului de Finanţe.
Pe dreapta politică, sub discursul ipocrit al unificării, continuă o măcinare care nu foloseşte decât puterii. PMP, adică mai pe româneşte PDL – aripa Udrea, este departe de a reprezenta o soluţie pentru electoratul dezamăgit, cât timp acesta se profilează din ce în ce mai mult ca partid creat pentru ambiţiile, poate chiar prezidenţiale, ale Elenei Udrea.
Este un partid alcătuit preponderent, cel puţin la vârf, din traseişti, veniţi direct din PDL, în frunte cu personaje controversate, cum este Clement Negruţ – care, deputat PDL fiind, a votat împotriva Guvernului Boc la moţiunea de cenzură iniţiată de PSD şi PNL, după introducerea măsurilor de austeritate în 2010 – sau Dragoş Gunia, deputatul suspendat din PDL după ce, în >marţea neagră”, s-a abţinut de la votul privind modificările Codului Penal.
Până acum, principala ţintă a PMP a părut a fi nu USL, ci PDL. E drept că Traian Băsescu şi-a schimbat discursul şi a recomandat noului partid să nu mai atace PDL, dar şi aceasta pare mai mult o nouă fază din reglarea de conturi cu Vasile Blaga, a cărui debarcare şi înlocuire cu Emil Boc Băsescu pare a o urmări, după europalamentare. Emil Boc joacă, de altfel, la două capete: şi primar PDL şi membru în Fundaţia Mişcarea Populară.
Totodată, Elena Udrea face, din partea PMP, declaraţii năucitoare, anunţând că partidul îl va susţine în turul al doilea pe Crin Antonescu împotriva lui Victor Ponta. Cum poţi să spui deja ce vei face în turul al doilea, când tu nici măcar nu ţi-ai stabilit candidatul pentru primul tur?
Este o strategie de neimaginat, dacă nu cumva urmăreşti exact să zădărniceşti ascensiunea oricărui candidat de dreapta şi ai deja un blat cu cel care, în 2012, conducea practic lovitura de stat, cerea revocarea judecătorilor CCR, scotea limba la liderii europeni şi se declara explicit duşmanul Departamen- tului de Stat american. Dintre toate reevaluările preşedintelui – şi au fost multe -, cea a lui Crin Antonescu, >paiaţa de la Cotroceni”, mi se pare cea mai scandaloasă.
Singurul efect previzibil, deocamdată, al acestui haos este o creştere a masei dezamăgiţilor, adică a absenteismului, astfel încât bătălia să se dea strict între nucleele dure, situaţie care avantajează, de la mare distanţă, PSD.
