Din susul delului se rostogoleau amenințători norii aducători de zăpadă. Ziua tot mai mică și tot mai cenușie îmi aducea aminte că eram deja în noiembrie. A venit timpul să ne strângem pe lângă case și ne pregătim cauciucurile cramponate și de ce nu și de alegeri. De data asta la primării, alegeri cu multe surprize și din care ne-am ales cu multe speranțe în așteptare.
În orășelul clădit sub semnul dolarului din vestul insulei, unde plătesc taxele de mai bine de douăzeci de ani s-a întâmplat schimbarea. Oare va fi o adevărata schimbare așa cum își dorește majoritatea, sau doar una cosmetică ? Nu că aș avea oarece contra cosmeticii în general, dar mă lehamisește cea politică.
În timpul campaniei, mai toți stâlpii erau bine împodobiți cu pozele bine retușate pentru a fi cât mai expresive ale unor candidați mai mult decât necunoscuți mie.
Multă vreme am crezut că va trebui să aleg pe cel ce are mai mult păr, sau nu, mai bine pe cel cu părul alb, că de, e om cu experiență. Pe urmă mi-am zis că mai bine o să o aleg pe doamana drăguță, care avea de altfel cele mai discrete afișe și că ar fi chiar timpul să mai conducă și o femeie.
Dar, în afară de fețele lor bine puse în valoare de fotografi iscusiți, nu aveam alte criterii de departajare.
Mă gândeam, păi dacă e așa de simplu, la viitoarele alegeri îmi lipesc și eu o poză din cele din tinerețe și cine știe, dacă n-oi fi chiar primar, măcar un consilier acolo, că nici asta nu-i de lepădat. Mai ales că nu cere mare investiție: nu tu grătare prin parcări, nu tu găleți de tablă, pui congelați, pufuleți sau alte celea cu care am auzit că se câștigau alegerile pe la noi. Pur și simplu îți pui cât mai multe poze la vedere și la o vreme o să întrebe lumea, dar cu ăsta ce mai e? Pare a avea o față de om bun, hai să-l votăm și pe urmă o să vedem dacă e ceva de capul lui.
Pare un pic tras de păr ce va povestesc, dar de adevărate dezbateri de idei, de adevărate proiecte de societate, de planuri ambițioase pentru orășelul meu nu am auzit.
Din curiozitate am intrat un pic pe internet și în dreptul fiecărui candidat am văzut lipite câteva slogane populiste cât să dea o bună impresie. Să facem totul pentru a scădea taxele, să investim în activități comunitare, să mai facem o bază sportivă etc. etc. etc.
Dar despre faptul că trei kilometri de bulevard, șase benzi nu joacă, au fost toată vara în șantier pentru a schimba infrastructura și că la sfârșit asfaltul e și mai necăjit decât atunci când au început excavațiile, nu a pomenit nimeni.
De faptul că dimineața și seara același bulevard se transformă în loc de parcare nici atât. Că la curățitul zăpezii suntem codași și numai la noi iarna nu-i că vara, nici atât.
Cu toate acestea aproape de cinsprezece mii de cetățeni cu drept de vot, s-au prezentat la urne și au votat o nouă conducere, care s-a instalat deja pe fotoliile primăriei.
Și atunci m-am gândit: să fie de bine, să nu fie ? Deoarece pentru un orășel cu mai bine de cincizeci de mi de locuitori, o să trăim cu primarele ales de exact șase mii două sute optzeci și două de voturi. Curată majoritate, cum spunea nenea Iancu.
