Amazon vrea să construiască un al doilea sediu social într-o zonă metropolitană care să aibă mai mult de un milion de locuitori, cu lucrătorilor calificați, aproape de un aeroport internațional şi cu acces direct la transportul public.
Montrealul s-a oferit să găzduiască acest sediu, o intenție care, dacă să-ar fi materializat, ar fi fost, dincolo de factorul economic – Amazon vrea să creeze 50.000 de locuri de muncă, o onoare pentru oraș.
Nu a fost să fie. Amazon a decis că Montrealul nu intră pe lista scurtă, listă pe care a intrat însă orașul Toronto. Ottawa, Hamilton, Vancouver, Edmonton, Calgary, Winnipeg, Halifax, Sault-Sainte-Marie și Windsor au fost și ele excluse.
Ne întoarcem la vechea rivalitate Montreal-Toronto și, chiar și ca o victorie de etapă, pentru că e puțin probabil ca Amazon să aleagă Toronto ca destinație finală, metropola din Ontario a învins. Încă o dată.
Personal, cred că problema limbii franceze a jucat un rol în decizia Amazon. E doar o supoziție dar mi se pare că ar trebui să o discutăm.
Nu limba franceză în sine deranjează, ci absurdul cu care anumite instituții ale provinciei Quebec se bagă în viața companiilor și le spun acestora cum să-și conducă business-ul.
Imaginea pe care Quebecul în general, Montrealul în special, o are în afară la acest capitol este groaznică. Să ne amintim cum toate publicațiile din lume redau excesele făcute de Office québécois de la langue française care intră peste comercianți și le cere să traducă „pop-corn” pe cuptorul cu microunde, „pasta” în meniul oferit clienților și să schimbe semnul „WC” pentru francezul „Toilette”.
Și aceasta este încă la capitol anecdote. Dar Quebecul are o lege care obligă companiile care au peste 50 de angajați să folosească soft în limba franceză. Amazon vrea să angajeze 50.000. De ce să-și ia această companie extrem de inovativă resurse ca să se apuce acum să traducă sutele, dacă nu miile, de softuri cu care lucrează, în limba franceză?
De ce să-și ia Amazon riscul de a vedea FTQ la ușile sale, încercând să-i sindicalizeze angajații?
De ce să-și ia Amazon riscul de a veni într-o provincie în care spectrul separării apare la fiecare patru ani? Dacă e ceva pe care marile companii îl urăsc cel mai tare, e imprevizibilul. E o diferență între buticul din colț, care nu depășește luna viitoare ca termen de planificare și o companie ca Amazon, care are planuri strategice pe termen scurt, mediu și lung.
Quebecul se poartă ca și cum ar o mare putere economică, care dă cu pumnul în masă și își impune voința. Vestea proastă e că nu este.
Quebecul reprezintă o piață ridicolă. O companie care vrea să facă afaceri în America de Nord are la dispoziție 323 de milioane de consumatori în Statele Unite și 28 de milioane în Canada engleză. Quebecul oferă 8,2 milioane de consumatori. Adică 2,3% din piața potențială nord-americană.
Suntem neglijabili. Și oricine poate realiza asta când vede că aproape toate concursurile și toate ofertele au un mic asterix care spune „această ofertă nu e valabilă pentru locuitorii din Quebec”.
