Prinţul Charles, îndrăgostit de România; Prince Charles about Transylvania; Prinţul Charles s-a prins în horă la Muzeul Satului din Capitală; Prinţul Charles a fost cucerit de vinul de coacăze din Valea Zălanului; Prince Charles is Touring Bucharest, România; Prinţul Charles sprijină producătorii români; Prinţul Charles promovează Bucovina; Prinţul Charles, la inaugurarea Centrului mestesugăresc de la Viscri; Prinţul Charles: Pădurile României au insemnătate mondială!; Prinţul Charles în Ţinutul Secuiesc…
…și tot așa. Faci o căutare pe You Tube în care folosești combinația Prințul Charles-România și ți se înșiră o mulțime de filmulețe în care protagonistul, HRH Prince Charles face propagandă României.
Aceasta nu e puțin lucru, se poate deduce simplu. Alternativa ar fi să nu vorbească despre România, să nu o viziteze, să nu-și fi luat proprietăți în ținuturile noastre, să nu existe această relație și deci nici aceste filmulețe, declarații binevoitoare, pentru lumea întreagă.
Prințul Charles n-ar fi mai puțin cunoscut, mai puțin comentat, mai puțin prinț.
În schimb, România ar pierde o seamă de referințe frumoase, măgulitoare, responsabile, dar în același timp debusolante pentru cei care au despre țara noastră doar imaginea unei fundături în care minerii circulă discreționar și fac ordine în rândul oamenilor, civilizația nu există, populația e compusă doar din țigani care fură și dau la cap, etc., cam ce li se înfățișează cu ostentație tuturor celor situați după granițele noastre.
Normal că dacă dai de astfel de descrieri reacționezi blocând orice contact, e clar că e de evitat o astfel de zonă rău famată. Sunt foarte rare cuvintele apreciative cu ecou internațional la adresa acestor ținuturi despre care majoritatea populației globului nu știe că există. Titlul “Prince Charles’s Guesthouse at Viscri în Transylvania” a captat până acum atenția a 69 000 de utilizatori, iar “Prince Charles’s Nature Retreat în Transylvania” i-a interesat 111 000 internauți din lumea întreagă.
Titluri cuminți, laudative să atragă atâția oameni? De ce? Nu e mai bine să punem enormități, știri înspăimântătoare și să continuăm să fim niște sălbatici, paria, niște marginalizați, neprotejați de nimeni, că de noi înșine, demult nu mai suntem protejați? Nu e mai bine să păstrăm o liniște perfidă, o nebuloasă perfectă în care fiecare neavenit să taie în continuare păduri, să se servească de zăcăminte importante, să vândă casa părintească pentru că o companie străină să exploateze aurul, să înstrăineze orice locșor mai pitoresc pentru a deveni groapă pentru deșeuri radioactive de aiurea, în care politicieni ( a se citi apatrizi, ticăloși) bat palma cu interese reci și meschine și ne duc mai departe renumele de troglodiți și penali, obținut ușor și menținut tot atât de ușor?
De ce să ne poleiască această pojghiță subțire de duioșie și descrieri oneste din partea unui nobil cunoscut în toată lumea, care a cumpărat și renovat niște proprietăți la noi în bătătură? La ce ne folosește? Nu ne-am obișnuit noi să ne fie rușine să ne confruntăm oriunde am merge cu o imagine dezastruoasă gata formată?
Mulți s-au repezit să găsească niște înțelesuri obscure în toate demersurile și mesajele prințului Charles. S-au adunat glasuri sparte care să se întrebe: Ce interes are prințul ăsta? Nu cumva vrea să-și însușească bogățiile noastre pe nimic? S-ar putea să fie mână în mână cu oligarhi lacomi și corporații cu rețele de extras banii din țară. S-ar putea să fie o înțelegere secretă pentru reinstaurarea monarhiei, cu aducerea prințului Harry ca rege al României, că Charles nu are voie de la mami.
Așa s-a spus și după 1989 de cei care știau lozinca “nu ne vindem tara”. De-aia n-au vândut-o. Au dat-o, au feliat-o ca pe un tort că era ziua lor, momentul lor. Dar asta e altă discuție.
Sigur că întotdeauna or să fie două tabere care ştiu exact cum stau lucrurile. Iar eu pot fi catalogată drept naivă să mă alătur celor care consideră un avantaj nesperat simpatia declarată a prinţului Charles pentru plaiurile noastre. Călătoresc des în Marea Britanie şi nu am impresia că mai-marii monarhiei de-acolo stau în comorile şi coroana României. Sunt destul de bine consolidaţi, pare că au de unde să se susţină.
Pe de altă parte, eu mă opresc la a comenta doar mesajele transmise public, ele sunt unele de bun simţ: că e păcat să se tăie pădurile, că trebuie încurajaţi micii fermieri, că trebuie păstrată biodiversitatea în acest ultim bastion de natură pură, hrănitoare, neatinsă de ”reuşitele” tehnologiei şi chimiei de top, că ar fi bine să rămână aşa cum sunt întinderile verzi. Mi se pare, da, alarmantă situaţia în care noi singuri, cei care vrem-nu vrem facem parte din familia asta carpatină, renunţăm la tot ce avem bun, la tot ce ne susţinea, la tot ce a făcut pe moşii noştri să meargă în războaie şi să-şi dea tinereţea şi sângele pe câmpuri de luptă, la fratele nostru, numitul “codru”, secerat peste noapte. Familia noastră îşi distruge cu bună ştiinţă adăpostul ancestral.
Şi dacă vine un străin dintr-o casă regală respectabilă şi susţine că e bine să prezervăm toate astea, îi dau dreptate. Şi îl susţin. Nu mai zic că ar fi “fine/fain” să-i conferim un rol oficial, dacă nu să fie Charles de România, măcar ambasador onorific, un titlu care să-i dea şi lui căderea de a se considera pe drept cuvânt de aici. Şi să ne reprezinte cu cinste, poate. Fiindcă a făcut pentru România mai mult decât au realizat cei plătiţi să facă asta. Da’ nu mai zic.
