Am un reflex ciudat pentru vremurile astea. E o reminscență din vremuri străvechi. Mă mai apucă. Mă uit la televizor. E drept că fugitiv, e drept că la programe țintite, dar na, apăs butonul. Prind și reclame, oricît fac slalom. Mă uit hipnotizată la calupul publicitar. Pariază repede și usor. Avem mii de opțiuni, oferim promoții speciale tuturor pariorilor. 4 beemveuri cadou, te bucuri cînd pariurile tale sînt ciîștigătoare, să vedem transformarea de la casa la cazinou, e simplu, plasezi pariuri direct și toată lumea cîștigă, cîștig garantat multiplicat, poți să pui pe același bilet pînă la 10 pariuri din același meci, s-a încercat și la recomandarea mamei și s-a cîștigat, conectează-te la jocul internațional..
La ăsta din urmă chiar mă simt conectată. Toți ne-am specializat în jocul internațional al certificatelor multicolore, carnavalul măștilor, sînt încrezătoare că vom cîștiga pînă la urmă. Cum, ce? Dreptul la păcănele zilnice.
Ei, îmi spun, dulce, dulce pauză, a fost pauza publicitară. Gata. Acum, hai în lumea reală.
Și ies afară. Case de pariuri, săli de jocuri, cazinouri cu geamuri întunecate, loto, bet bet bet, figuri lăbărțate de foșți fotbaliști mă privesc liniștitor de pe blocuri coșcovite, demoazele fardate intens care au trecut chiar și prin studioul de înregistrări muzicale mă asigură că este perfect avantajos să intru chiar și de pe telefon, de la mine de acasă în lumea bet, bet, bet, totul, dar totul te îndeamnă să faci singurul pas în favoarea ta: jocul de noroc.
Da, desigur, e semn de mare noblețe sufletească de sorginte masculină, de veleități de erou-paraerou și de spirit critic avansat, de capacități intelectuale rafinate și de un univers cultural luxuriant să speri că vei avea cîștiguri neașteptate, cu nemiluita, grămezi de bănet, comori venite din senin, doar pentru că ai ales să joci și te distrezi, punînd norocul la încercare. De-aia și casele acestor nobili filantropi s-au înmulțit și se etalează țanțoșe la orice colț de stradă, iar publicitatea în și pe bloc este acaparată complet, doar medicamentele ce mai luptă pentru supremație, dar abia fac față, săracele, cred c-o să aibă și ele nevoie de întăritoare și calmante și analgezice, nu mai vorbim de balsamuri la articulații și unguente pentru ciuperca piciorului.
Răii
Sînt răi ăia care zic că înmulțirea sălilor de joc și a site-urilor tip cazino virtual are legătură cu creșterea gradului de sărăcie a populației. Răi și invidioși. Pentru că se cîștigă, nene. Ici-colo, dar se cîștigă. Cum, ce? Bani! Uite-așa, sînt ei invidioși că nu trebuie să ai nici o pregătire școlară, nici o brumă de bun-simț, realism, empatie, iubire și alte concepte expirate, ca să cîștigi. Trebuie să fii o arătare sub formă de om, atît, doar să pari om, în rest, se cere de la tine să fii disperat, golit de orice gînd sau sentiment și să stai concentrat pe bani.
Ca să-i cîștigi peste noapte, dacă se poate, fără să miști ceva, nici măcar o circumvoluțiune. Doar să te bagi în jocul potrivit. Și apoi, visul de aur al lemnului Tănase. Să te faci barosan, să dispui de cine vrei tu, să ai putere, să vorbești cu ăi mari, să-ți aduci lucruri scumpe pe aproape, să cumperi ce nu-și permite oricine, să învîrți soarta unor oameni pe degete, să le-arăți tu lor. Teribilism de adolescent, ținut cu grijă activ și la oameni în toată firea. Ce e rău în asta?
Sînt răi, da, pentru că viața noastră aici ne este dată, evident, pentru a ne îmbuiba cu porții imense de mîncăruri și de lucruri, dacă se poate aurite, faraonice, nicidecum pentru a căuta răspunsuri care să ne înalțe spiritual, să ne ducă înțelegerea un pic mai departe și mîntuirea un pic mai aproape.. Toată lumea știe asta, de aici și succesul și omniprezența acestor forme de cîștig la noroc.
S-au mai văzut cazurile Caritas, FNI, Gerald, dar nu s-a rămas decît cu admirație față de făuritori și dispreț față de păgubiți.
Se omite faptul că pentru a participa, cotizezi doar tu, da, sume mici, dar la repetări multe, ia vezi ce iese, se omite faptul că toate aceste paradisuri promise nu se vor atinge niciodată, ba chiar unii pot juca tot ce au, pot rămîne în stradă, cu ochii țintă la jocul promițător.
Se omite și faptul că unii păpușari care manevrează aceste eșafodaje se îmbogățesc, da, dar calculat, nu la noroc. Calculul e simplu: cu cît mai multă prostie la ceilalți, cu atît mai mulți bani la mine. Deci, teren liber să-i prostim și pe cei aflați în dubii. Pe eeeeei! Hai la joc! Ia uite omule, pare albă, dar e neagră! Scoate banul! Ei, dar acestea sînt omisiuni insignifiante, neconcludente, nimicuri în comparație cu ce poți obține, chiar și de la tine de acasă, la un click distanță.
Bet Bet Bet
Hipnotizată fiind, dar și fascinată de asemenea valori, mă reped să pariez, să-mi iau doza de sentiment paradisiac, de parfum de mahăr, de senzația pot-orice-te-calc-în-picioare-bă-sărăkie.
Vedeți că a fi sărac e deja o jignire fățișă, o înjurătură, nu-mi pot permite să fiu disprețuită pe motive de-astea, cînd e așa simplu să fiu o bogătană cu servitori și osînză în gusă.
Pariez și da, viața e altfel! Oh, ce aer! Oh, ce pereți de carton! O, ce nimic frumos! Oh, ce hău imens în suflet! Ei, cine a văzut sufletul, pe cine interesează ceva de nepipăit, ia uite colo biletul la bet bet bet, ia uite ce palate voi deține, da, simt așa, o sfîrșeală și o senzație de nimicnicie, un dor de copilărie, cînd nu știam ce e aia bogat sau sărac, dar vin prietenii mei foști fotbaliști și mă asigură și pariem împreună, poate asta e soluția, la urma urmei, copilăria e o copilărie, s-a dus odată cu ea indiferenta față de bani, copilăria a trecut, gata, ne ocupăm de chestii importante.
Ce e important? Să faci bani cu ajutorul norocului! Bine, norocul ăsta are mai multe fețe, uneori de damă, de rege sau as, alteori fețe cu puncte de la 1 la 6, mai poate fi și ca o roată pe care se învîrt bile, dar orice poate să fie, chiar și meciuri de tenis, căluți în alergare sau campionatul de oină.
Ba chiar și alegerile parlamentare se joacă pe aceleași principii, tu pune votul, crezi că iese alb și iese negru, măi, omule, iar nu ai avut noroc, mai încearcă o dată! Se practică de cînd lumea, dar avea limitările sale, scrupulele sale, erau incursiuni rare ale omului la așa ceva. Erau dozate și în echilibru cu celelalte apucături de timp liber.
Pe cînd acum, este o invitație fără rușine, în proporție covîrșitoare, repetată, pe toate canalele posibile, la a ne amaneta viața, de vreme ce aceasta merită trăită doar între grămezile de aur. Și dacă nu ai prins de la început calupul publicitar și nu știi pe aripile cărui bet să pleci învîrtindu-te, nu-ți face griji, se reiau toate de cel puțin 3 ori într-un set, bucla se desfășoară nestingherit, iar și iar, ca-n Ziua Cîrtiței..
Pariu că cineva va avea de suferit? Pariu că viitorul e compromis? Pariu că știu și știți cine e vinovat? Ce cîștig dacă cîștig, scuzați cacofonia, dar e potrivită? Uraa! Un viitor jalnic! Uraaa…
Și totul pornește de la un calup publicitar lăsat nestingherit, cu bet bet bet obsesiv, care-și face mendrele cu minți tinere, pe care degeaba vei dori să le pui în slujba a ceva bun ulterior, la maturitate. E compromis totul, în defavoarea noastră, a tuturor, în favoarea a cîțiva, care devin ultra-bogați.
Și în final se spune, parcă în batjocură, Consumul excesiv de alcool dăunează grav sănătății. Dar nu se spune niciodată Consumul excesiv de iluzii dăunează grav societății. Și cam e excesiv. Și fac pariu că se cam vede pe noi. Și iar cîștig, din păcate.
