De două zile sunt șocat de discursul domnului François Legault, liderul CAQ, cel care vrea să conducă Quebecul. Când s-a transformat acest om, cu un discurs care părea rațional, într-un Donald Trump fără freză oranj?

Discursul său anti-imigrație, foarte aproape de discursul anti-imigrație pe care-l găsim la extrema dreapta din toată lumea, ar trebui să șocheze Quebecul.

Și mai șocant este fie că domnul Legault nu cunoaște care e situația reală a imigranților din provincie, fie că minte cu nerușinare doar pentru a câștiga câteva voturi extra, voturi care se vor clădi pe frica de celălalt. Ambele atitudini îl descalifică ca politician și ca om.

Legault se teme că „nepoții noștri nu vor mai vorbi limba franceză”

Consilierii liderului CAQ trebuie să-l scoată rapid pe acesta din bula 450 și să-l aducă cu picioarele pe pământ, în 514, locul unde trăiesc imigranții.

Sunt imigrant. Majoritatea prietenilor mei sunt imigranți. Am un copil și vorbesc cu el în limba română acasă. E copilul meu un pericol pentru domnul Legault, limba franceză și Quebec? Dar copiii copilului meu?

Să vedem cum arată viața unui copil de imigrant crescut într-o familie unde limba maternă e alta decât franceza.

Datorită legii 101, copilul meu învață la o școală publică în limba franceză, ca toți ceilalți. De la ora 8.00 până la ora 18.00 (pentru majoritatea copiilor), un copil de imigrant își petrece viața în limba franceză. Vine acasă, mânâncă și ghici ce? Își continuă viața în limba franceză pentru că are teme de făcut pentru a doua zi. Apoi citește în limba franceză pentru că în această limbă găsește cărțile pe care le citesc și colegii săi la școală și cu care discută despre ele. Și colegii său sunt arabi, chinezi, filipinezi, evrei, spanioli, unguri etc. Și toți sunt în aceeași situație.

Dacă domnul Legault ar vizita familii de imigranți și nu le-ar vedea doar la televizor, atunci ar putea observa că, în foarte multe cazuri, frații și surorile se joacă între ei, acasă, în limba franceză. Pentru că le e mult mai comod. Pentru că petrec în această limbă mult mai mult timp decât în limba lor maternă.

Dacă domnul Legault s-ar uita pe lista celor premiați la Dictée PGL ar vedea acolo foarte, foarte multe nume nefrancofone. Sunt imigranți. Sunt cei ai căror copii nu vor mai vorbi limba franceză, cum crede el. Ridicol? Evident.

Expulzarea imigranților

Domnul Legault vrea să-i expulzeze pe imigranții care nu vorbesc franceza după trei ani. Vestea proastă și bună în același timp este că domnul Legault s-ar putea să nu aibă pe cine expulza.

Evident, domnul Legault nu ia în calcul costurile pentru provincie (implicit pentru locuitori, că doar ele vor fi suportate din impozite) dacă aceste decizii de expulzare vor fi contestate în Justiție. El nu a prezentat nici o opinie juridică pe acest subiect, pentru a vedea dacă această idee este legală.

Cifrele prezentate de M. Legault sunt alarmante. 56% dintre imigranții care ajung aici nu vorbesc franceza, 26% dintre ei pleacă din provincie, șomajul este de 14,1% în rândul imigranților, după cinci ani.

Care e situația reală?

Conform datelor furnizate Pagini Românești de către Ministerul Imigrației din Quebec, procentul celor care nu știu franceza când ajung în Quebec este de 58%, dar acest procent include toți imigranții, inclusiv cei pe care Quebecul nu-i selecționează, cum este cazul refugiaților.

Dacă ne uităm la adulții care imigrează în provincie în categoria imigrație economică, selecționați de provincie, acest procent scade la 38,5%. Restul vorbesc deja franceza când ajung aici.

Cifrele legate de procentul imigranților care părăsesc provincia sunt corecte. 25% dintre ei pleacă. Întrebarea la care statisticile nu răspund: „de ce?”.

Cifrele legate de șomaj sunt adevărate doar pentru imigranții care sunt în Quebec de mai puțin de cinci ani. Pentru cei care au peste cinci ani, șomajul scade la 7,6%, comparativ cu 4,5% pentru cei născuți în provincie. Problemele în recunoașterea diplomelor stau la baza acestei situații. Nu limba franceză.

Din nou, întrebarea care trebuie pusă este „de ce?”. Columbia Britanică și Ontario nu au aceste diferențe între imigranți și cei născuți în provinciile respective.

Trebuie notat că imigranții magrebieni au o rată a șomajului mult mai mare, deși majoritatea vorbesc franceza. Un studiu făcut de Université Laval arată că la Montreal rata discriminării este de 33%. Discriminarea rămâne la același procent și în cazul imigranților latino sau afro-americani.

Dar e mult mai ușor să dai vina pe alții pentru eșecurile tale. François Legault nu e nici primul, nici ultimul politician care o face. El doar se alătură acum unui cor de oameni politici a căror principală calitate este cinismul și care pun pe spinarea imigranților tot ce merge prost în țara lor. Obiectivul lor: divizarea, frica. Dar nu vi se pare absolut jenant să ajungi la putere cocoțat pe frica celorlalți?

Foto: Facebook CAQ

Ad