Frac si papion

«In Romania am stat de suficiente ori la masa la restaurant, servit de chelneri. Nu m-am gandit insa ca o sa fac vreodata munca asta. Nu vreau sa spun ca ar fi degradant sau umilitor, departe de mine gandul asta, pur si simplu daca mi-ar fi spus cineva inainte de plecarea din Romania ca voi fi, printre altele, chelner “la negru” in Canada, nu as fi crezut», spune George (numele lui real este altul, bineinteles).
Cum a ajuns George chelner la unul dintre nenumaratele centre de receptii din Montréal? Printr-o intamplare, dupa ce fiul lui, care mai lucrase in acest domeniu, a refuzat o solicitare. Cel care facuse solicitarea era un roman cu «state vechi» in domeniu. El insusi chelner «la negru» in foarte multe weekend-uri, avea acum nevoie de oameni pentru seara de revelion. George s-a oferit pentru job, mai ales ca, fiind noaptea dintre ani, se platea mai bine (15 dolari pe ora, fata de 10 in alte ocazii). Oricum nu avea nimic planificat pentru revelion, fiind singur-cuc. Iar banii nu-l dadeau afara din casa. Cum era mare nevoie de oameni, a fost acceptat, desi nu avea experienta.
Ajuns la fata locului, cu costumatia de rigoare (pantofi si pantaloni negri, camasa alba, frac si pa-pion – ultimele doua imprumutate), a incercat sa mascheze lipsa de experienta prin constiinciozitate. Norocul lui a fost, printre altele, ca multi dintre zecile de chelneri din acea seara erau romani ca si el, ceea ce i-a facilitat o comunicare rapida atunci cand avea ceva de intrebat.
«La astfel de mese festive, activitatea incepe cu cateva ore inaintea receptiei propriu-zise. Se aranjeaza tacamurile, farfuriile, paharele, ser-vetelele etc, intr-o viteza extrema, pentru ca e vorba de sali care urmeaza sa primeasca uneori pana la 1.500 de persoane. Apoi se pregatesc carucioarele pentru transportat vasele murdare la bucatarie, se aduce la mese apa de la gheata, in carafe. In sfarsit, bucatarii (ei sunt o categorie aparte la unitatile de acest fel) aduc preparatele la mesele amenajate pe sala – pentru ca majoritatea petrecerilor sunt gen «bufet», clientii servind ce si cat vor.
Chelnerul debaraseaza masa cand clientul a terminat de servit dintr-o farfurie, si, daca i se comanda, aduce de la bar o bautura. La capitolul «bauturi» exista si posibilitatea de a primi bacsis, astfel incat fiecare chelner se grabeste sa ghiceasca inaintea colegului sau intentia unui client de a comanda bautura… La sfarsitul unei seri de munca poti aduna, din bacsisuri, un supliment de 15-20 sau chiar 40 de dolari, daca ai experienta si te misti repede», povesteste George…
Munca incepe dupa-amiaza, la ora 14:00. La ora 21:00, cand practic servirea mesei este aproape gata, jumatate dintre chelneri pleaca acasa (alegerea se face de catre seful de sala si ajutoarele sale). Ceilalti, in general cei cu mai multa experienta, raman mai departe, pana la terminarea bairamului (orele 1-2 noaptea), dupa care curatenia salii mai dureaza una-doua ore… Per total, se poate ajunge la 12 – 14 ore de munca, iar daca ele sunt platite cu 15 dolari pe ora, ies cam 180 – 210 dolari. Mai mult decat multumitor, chiar daca munca este de-a dreptul extenuanta.
In plus, nu se pleaca de la locul de munca flamand. La sfarsitul lucrului, chelnerii se pun si ei la masa, avand ocazia de a se infrupta din bucate pe care acasa nu le au in fiecare zi pe masa. Drept e ca, dupa atatea ore de munca, foamea macina pe dinauntru, iar bucatele apetisante pentru care clientii au dat bani seriosi imbie la amanarea «pe maine» a debutului curei de slabire.