Sunt în România de câteva zile şi am senzaţia unui coşmar. Un haos greu de descris bântuie o ţară împărţită între şmecherii îmbogăţiţi şi nenorociţii care vânează tacâmurile de pui. Şi, ca să nu spun lucruri cunoscute de mai toţi românii plecaţi în ultima vreme din ţară, să vă povestesc mai bine despre ce-am văzut pe stradă şi la televizor.
Pentru că băieţelul meu a răcit, am căutat un doctor şi o cunoştinţă mi-a dat numărul de telefon al unei doctoriţe. Ea ne-a chemat la consultaţie la Spitalul Pantelimon, unde avea program. Toată lumea ştie la ce te poţi expune când intri într-un spital românesc: intri cu o răceală şi ieşi cu o boală de piele, de care nu mai scapi toată viaţa, de exemplu. Am căutat, la intrare, un automat cu săpun de mână, aşa cum suntem obişnuiţi, nu doar într-un spital canadian, ci în orice instituţie publică de aici. Nici gând de aşa ceva. Probabil că au existat, în timpul gripei porcine, dar au fost furate.
Doamna doctor este foarte de treabă, dar are o mină jenată. Cât timp îl consultă pe bebe, la fiecare minut intră câte o asistentă în cabinet, care-i cere un medicament, aduce bani, ia bani, aduce rest apoi. Pentru că aveam o faţă nedumerită, doctoriţa îmi spune că aşa e în România. Nu sunt medicamente în spital şi ea le cumpără şi le închide sub cheie, pentru a ajuta pacienţii care au nevoie. Mai bine să aibă pastila, decât să-l pună pe cel din patul de spital să şi-o cumpere singur, de la farmacie. După vreo 20 de ani de serviciu n-are nici 20 de milioane vechi salariu (adică aproape 700 de dolari canadieni). La nivelul unui doctor, e o mizerie.
La televizor, se dezbate de dimineaţa până seara. Ai senzaţia că personajele politice n-au decât o singură treabă: să stea să se certe pe ecran. Aceleaşi figuri importante bântuie toate canalele. Un reportaj, la ştiri, ne arată – la modul serios – cum poliţia luptă contra evaziunii fiscale. Un cetăţean de prin Craiova ce credeţi că a făcut? Pentru că avea treabă în afara oraşului, a luat în maşină o ţărancă cu plase, la ia-mă nene. Vigilentă, poliţia l-a prins şi i-a întocmit dosar penal. Mândru, poliţistul a declarat în faţa camerei de filmat că infractorul a obţinut un venit pe care nu a plătit impozit. Credeţi că este o glumă, dar ştirea era făcută la modul serios. Tembel reporterul, tembeli şefii de la ştiri, tembelă toată televiziunea.
În realitate, îmi povestesc prietenii, poliţia nu mai este demult o forţă care apără cetăţenii sau legile. Poliţia funcţionează ca firmă privată, cu deosebirea că lucrează la stat. Doar că şpaga le intră poliţiştilor în buzunar . Ei practic nu intervin în niciun conflict: aşteaptă ca doi inşi să se taie, după care îi înhaţă şi încearcă să obţină de la fiecare cât mai mult. Dacă nu cunoşti regulile mafiote, eşti pierdut.
Aproape în fiecare zi presa redă câte o convorbire telefonică înregistrată de nu ştiu care serviciu secret. Vântu vorbeşte cu Popa, în Indonezia, cutare parlamentar îl ameninţă cu moartea pe unul care nu-şi plăteşte datoria. Până şi oamenii de rând au luat frica celularului. Vorbesc cu un prieten lucruri obişnuite şi-mi spune ca nu mai poate vorbi acum, să trec pe la el dacă vreau să discutăm. Zice că “ăştia înregistrează orice”. Cică Vanghelie şi-a cumpărat un telefon de vreo 40.000 de euro, capabil să schimbe frecvenţa la fiecare cinci secunde.
Uimitoare este structura reclamelor de la televiziuni. Într-una dintre ele eşti întrebat, ameninţător, dacă ţi-ai luat pastila zilnică de inimă. Cică aşa ar trebui. Mai mult de jumătate din volumul reclamei este alocat medicamentelor. Ceva nu este sănătos.
M-a speriat şi religiozitatea extremă care i-a cuprins pe români. La Iaşi, o jumătate de milion de oameni au stat trei zile în frig, ca să atingă moaştele Sfintei Parascheva. După ce s-a terminat la Iaşi, au fost aduse, din Grecia, alte oase, expuse de această dată la Patriarhie. Iarăşi cozi de zeci de mii de oameni, unii călcaţi în picioare şi luaţi cu salvarea.
Pe undeva e de înţeles: dacă oamenii sunt disperaţi şi toţi îşi bat joc de ei, se îndreaptă către biserică. Din păcate, în timp ce ei bagă bani la cutia milei, preoţii îşi schimbă maşinile scumpe cu altele mai scumpe.
Politica din România dă şi ea tonul nebuniei. Preşedintele Partidului Popular, omul de televiziune Dan Diaconescu, promite celor care-l vor alege că vor primi 20.000 de euro, de la stat, drept cadou. Prioritate pe lista nebunului au cei care sunt membri PP. Aşa încât, peste noapte, s-au înscris în acest partid vreo 400.000 de noi membri.
Şi ca toată treaba să aibă şi un final, se anunţă sfârşitul lumii: mai întâi al Treilea Război Mondial, din 12 noiembrie, iar apoi Apo-calipsa, prin 2012. Evident că subiectul este larg tratat de televiziuni. Ideea este clară: ce fericiţi suntem acum, pe pensia de mizerie, faţă de catastrofele care ne aşteaptă în viitor. Metode de manipulare, vechi de când lumea.
