Statul român este un preş de proastă calitate, pe care îşi şterg picioarele Fondul Monetar Internaţional şi marile companii venite pe meleagurile mioritice.
În opinia celor care conduc România în momentul de faţă, FMI este singurul organism care ne poate ajuta să trecem de criză. De aceea, toate condiţiile sale trebuie urmate ca literă de lege, altfel intrăm în dezastru. Lângă noi, avem un exemplu viu de cum se poate rezolva o criză cu demnitate. Ungaria a fost în colaps economic acum trei ani, iar cei de la FMI au debarcat la Budapesta să-şi ofere, ca de obicei, serviciile. Guvernul Orban i-a ascultat, le-a mulţumit c-au bătut atâta cale şi le-a spus că nu-l interesează soluţiile lor. În fapt, FMI le-a propus cam aceleaşi medicamente ca şi nouă: să taie salariile, pensiile, să nu se mai investească nimic în economie. Orban a mers pe calea lui şi timpul i-a dat dreptate.
În mare, Ungaria a refuzat să lovească în populaţie şi a preferat să împartă nota de plată a recesiunii cu marile companii străine. Filozofia vecinilor noştri este de bun-simţ: dacă este criză, atunci nu este fair ca populaţia să facă sacrificii, iar băncile străine din Ungaria să facă profituri uriaşe. Şi atunci s-a impus o suprataxare a profiturilor.
Dacă ar fi avut un pic de patriotism şi de demnitate, Băsescu şi Boc ar fi trebuit să reflecteze la modelul maghiar înainte de a împrumuta 20 de miliarde de dolari de la FMI care, între timp, s-au topit nu se mai ştie cum.
În fiecare săptămână, băncile străine din România anunţă profituri uriaşe, în timp ce marea masă a populaţiei trăieşte de azi pe mâine. Profiturile nu sunt făcute din activităţi de creditare a economiei reale – activitate aproape oprită – ci din simpla împrumutare a statului român. Nu există nicio altă ţară, în Europa, care să-şi fi cedat, de bunăvoie, întregul sistem bancar, iar rezultatele se văd mai devreme decât credeam. Fără nicio pârghie financiară în mână, guvernul de la Bucureşti trebuie să înghită un monopol străin, pe care l-a invitat la masă cu o nonşalanţă criminală.
Nu există nicio altă ţară, în Uniunea Europeană, în care băncile să jefuiască clienţii cu o ploaie de comisioane care nu există în ţările lor de origine.
Nu există nicio altă ţară, în UE, unde mii de clienţi se unesc ca să deschidă procese împotriva băncilor. Din simplul motiv că nu există nicio ţară europeană care să-şi lase cetăţenii la mâna unor hoţi deghizaţi în mari investitori strategici.
De mai mult timp spuneam că România nu mai este o ţară independentă decât pe hartă. În mod real, ea este parcelată şi exploatată ca o ţară bananieră. Dacă mai există un dram de demnitate în sufletul guvernanţilor, ei trebuie să gândească româneşte şi să schimbe, fără frică, regulile impuse din afară. Ungurii au creat un precedent şi, prin aceasta, au devenit un soi de copii obraznici în peisajul european. Obraznici, dar cu demnitate. Iar pe termen lung, demnitatea atrage respect. Nu vor muri ungurii de foame pentru ca n-au acord cu FMI; în schimb, sunt toate şansele ca românii să fie înglodaţi în datorii pentru generaţii.
