Din lumea arabă în Europa

Continuăm incursiunea noastră în lumea istoriei, aro­melor şi virtuţilor cafelei, alături de Sorin Burlec, un român din Montréal care lucrează în domeniu din 2003. El este, în prezent, director de producţie la Terra Coffee & Tea, o companie care importă şi distribuie cafea de calitate superioară.

Deşi legendele privind virtuţile tonifiante ale cafelei au început să circule prin secolul al IX-lea, primele referinţe credibile în legătură cu consumul de cafea au apărut pe la mijlocul secolului al XV-lea, în mănăstirile sufi din Yemen.

Cel mai important dintre primii cronicari ai cafelei este considerat Abd al-Qadir al-Jaziri. În 1587, el afirma

într-o lucrare despre istoria cafelei că muftiul din Aden, un anume şeic Jamal al-Din al-Dhabhani, ar fi fost primul care a introdus consumul de cafea în lumea arabă, găsind că aceasta avea capacitatea “de a alunga oboseala şi letargia şi de a aduce corpului o anumită iuţeală şi vigoare”.

În timp, consumul cafelei în scopul alungării somnului devenise tot mai popular printre sufişti, care o utilizau pe durata nopţilor de veghe. Iar dinspre Arabia Felix (astăzi, Yemen), cafeaua s-a răspândit mai întâi spre nord, în Mecca şi Medina, ajungând apoi în marile oraşe – Cairo, Damasc, Bagdad, Istanbul.

Licoarea magică nu era însă bine primită peste tot pe unde ajungea.

În 1511, ea a fost interzisă de ima­mii conservatori ai unui tribunal religios din Mecca. Măsuri asemănă- toare au fost instituite la Cairo şi la Istanbul. Totuşi, popularitatea noii băuturi a făcut ca interdicţiile să fie ridicate, printr-un ordin al sultanului Selim I al Imperiului Otoman. În 1554 avea să apară, la Istanbul, şi prima cafenea.

Arabii au descoperit că, prin prăjire, aroma boabelor de cafea este pusă în valoare, dar au păstrat secretul cu străşnicie pe parcursul Evului Mediu. O prinţesă arabă ar fi dezvăluit însă procesul de prăjire soţului ei din Constantinopole. Acest lucru a marcat sfârşitul unei epoci: cafeaua va deveni curând obiectul unui intens comerţ cu Europa. În 1645 se deschidea, la Veneţia, şi prima cafenea europeană.

În România, pe vremea comunismului, cafeaua avea rol de dizident

O adevărată istorie a cafelei în vremea regi­mului comunist poate fi citită în best-seller-ul “Aminti­rile unui cafegiu” (Humanitas, 2008). Lucrarea vorbeşte despre o lume coruptă, care gravitează în jurul cafelei (după cum se ştie, “plebea” bea “nechezol” la vremea aceea) şi face din autorul ei, veteranul Gheor­ghe Florescu, un scriitor celebru de la prima carte, la vârsta când alţii îşi încheie socotelile cu viaţa.

“Patron” al unui magazin de cafea din Bucu­reşti, Gheorghe Florescu zugrăveşte o ade­vă­rată mafie a cafelei, aşa cum a cunoscut-o el în anii ‘70-’80, din interiorul sistemului. Un sistem în care se întâl­neau, la grămadă, securişti cu scriitori, actori cu miliţieni, medici cu politruci, profesori cu şefi de unităţi comerciale.